merg cu narcis la terasa, sa ne lalaim, sa pierdem vremea si sa radem. ne rasturnam in scaune, ne aprindem tigarile si comandam. pe urma vorbim. narcis imi spune ce simpatica sunt eu, eu ii spun lui ce tip extraordinar este el, ce isteata sunt eu, da, da , si el are un bun simt iesit din comun si tot asa pret de cateva ore, ne intelegem de minune.
eu cred ce-mi spune narcis, narcis crede ce-i spun eu, si eu cred ca e adevarat ce spune narcis despre mine, si narcis crede ca-i corect ce spun eu despre el. si vorbim asa, si radem, narcis bea bere, eu in general ceai ca-s cu masina, sau fresh, sau frappe, eu am dreptate, narcis are dreptate, noi avem dreptate amandoi. si radem, si radem si tot asa mai trece-un anotimp, ne mutam de pe teresa inauntru, e cald si bine, eu ii spun lui narcis ce tip extraordinar e el, el imi spune mie ce minunata sunt,
e armonie, deplina armonie!!!
deci, prietene narcis, diseara iesim pe undeva?!
3 comentarii:
daca schimbam nitel numele iese exact povestea mea din seara asta:) si din alte multe seri, de an de zile
lasa, cineva care sa-ti mai spuna din cind in cind ce minunat(a) esti e bun la casa omului, ca te-njura viata destul in rest.
nu?
simona, mie-mi place sa risc :)
nu.
adica viata nu ma-njura
si chiar sunt putin ingrijorata,
prea multa lume-mi spune ca-s minunata, semn evident ca m-am prostit de tot. :)
Trimiteți un comentariu