miercuri, 19 septembrie 2007

mai presus de toate

agale, am mers pe jos pe calea mosilor azi. aveam treaba, dar n-am vrut sa ma grabesc. nu stiu la ce ma gandeam tarandu-mi pantofii si ochii prin cenusiul urban. doar ca la un moment dat l-am intalnit pe tata. l-am zarit de departe. barba grizonata, ochii sfredelitori si blanzi, cuta adanca dintre sprancene.
prietenii mei il asemanau pe tata cu hemingway. prietenii fica-mii cu hagrid, pastratorul cheilor din harry potter.
si azi, pe calea mosilor, am regasit privirea tatalui meu. si zambetul.

era un om, oarecare. dar asemanarea mi-a taiat picioarele.
pentru cateva clipe emotia a fost atat de puternica incat m-a naucit. n-am mai stiut unde sunt, m-am agatat cu disperare de iluzia unei intalniri, m-am cutremurat de intensitatea sentimentelor, de amintirea iubirii, de caldura care m-a coplesit si mi-a umplut ochii de lacrimi. tata?
te-am vazut murind. am vazut cum ti se sting ochii, cum strangerea mainii tale devine din ce in ce mai slaba, cum aluneci de langa mine, cum te pierd, cum nu pot sa lupt, cum nu stiu. te-am iubit oricand si oricum.

dorul de tine m-a coplesit azi. si-am plans. dar stiu ca iubirea exista si dincolo de moarte. e mai presus de toate.

6 comentarii:

NARCIS spunea...

:(

zuzeta spunea...

narcis, :)!

greenfield spunea...

Imi pare rau, mi se-ntampla si mie sa vad cu coada ochiului pe cineva care parca ar fi unul dintre parintii mei.
Pe mama si-acum, dupa zece ani, simt nevoia s-o mai sun, vorbeam zilnic la telefon.

mitica spunea...

Natura are un numar limitat de tipare. Student fiind si eu, am dat nas in nas in tramvai cu copia mea fidela. Nu era ruda cu mine nici macar pe departe. Senzatia e ciudata rau de tot si chiar am fost debusolat. Imi inchipui ce poti simti cand imaginea e legata de cineva plecat dintre noi...
Dar daca nu era o persoana?...

zuzeta spunea...

greenfield, multumesc pentru incurajare. e tare greu fara ei, nu-i asa?

mitica, m-am gandit. mai ales ca intalnirea a fost extrem de scurta si apoi, intorcand privirea dupa omul acela nu l-am mai zarit.
dincolo de tristetea care m-a coplesit, de fapt m-am bucurat. indiferent daca a fost vorba despre o asemanare izbitoare sau nu, pentru o clipa l-am revazut pe tata.

Anonim spunea...

http://www.trilulilu.ro/oceanflower1/7233cdf9380cc4

doar o intrebare cutez:
- de ce milady?

semnat: white