(precum vezi, n-am asteptat zece ani ca sa scriu despre tine)
"vreau sa te cunosc" zice omul, si trece la fapte.
de fapt, dupa mai multe zile de povesti si povestiri, "vreau-ul" se intampla atat de repede si suna atat de firesc, ca nu mai am nici vreme, nici chef sa ma gandesc la prostii legate de prejudecati. pur si simplu zic ok si ma duc sa ma cunoasca omul.
intalnirea asta de azi a fost, zic eu, o parte reala a lumii virtuale si a descoperirilor din ea. si e reconfortant, deci placut, sa descoperi ca el, omul, este foarte aproape de personaj. ca gandurile din blog ii sunt naturale si firesti. ca glumele nu-s fortate. ca rosteste cuvintele aceleiasi limbi pe care tu o vorbesti.
si pentru ca acum ceva vreme ma plangeam de impactul uneori brutal al lumii virtuale cu cea reala, de divergente intre om si personajul sau, de false valori sau identitati, dupa cele trei ore (trei ore au fost, nu?) petrecute cu un blogger la o terasa cu aer rustic...nu, nu-mi schimb parerea. doar ma bucur.
respectele mele, domnule.
UPDATE: eu nu inteleg de ce va arde grija si curiozitatea de intalnirile altora. ce am avut de spus, am spus. fir-ar a dracului de lume bolnava, care nu intelege nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu