duminică, 30 decembrie 2007

copilaria mea

cand am inceput sa caut printre amintiri cartile copilariei, au navalit peste mine mii de pagini.
intre 6 si 16 ani cred ca nu a trecut zi in care sa nu citesc ceva, orice. pe fuga, pe apucate, la masa, in cada, dimineata pe stomacul gol, la scoala in timpul orelor, noaptea tarziu. o carte aproape ca devenise prelungirea mainii mele drepte. iar cititul un drog. asta nu inseamna ca am fost un copil cuminte. nici vorba!
prima carte pe care am citit-o, cu mult inainte de a merge la scoala, a fost una cu versuri. foarte colorata. nu-mi mai amintesc nimic despre ea, in afara unor desene. un castel, o printesa, o pasare maiastra.
ion creanga si ale sale "povesti, povestiri, amintiri" nu m-au pasionat. in cartea groasa, galbena, am gasit acum cativa ani, multe corecturi facute de mine cu pixul si multe desene pe partile albe ale paginilor, in incercarea de a schimba povestile.
"povesti nemuritoare", in schimb, am mancat pe paine. si le-am citit si recitit pana tarziu, in adolescenta. iar cartea cu "basme englezesti" dormea cu mine in pat, pe perna!
am trecut destul de repede la romane. "ciresarii" m-au tinut cu sufletul la gura. "castelul palarierului" a lui cronin m-a impresionat teribil - desi mama imi spusese ca-s prea mica. "pe aripile vantului"...of. am citit "pe aripile vantului de prea multe ori ca sa pot numara. la un moment dat puteam sa reproduc pasaje intregi din momentele cheie ale cartii. pe jack london l-am urat. chinuia animalele. "fram ursul polar" n-am reusit sa termin nici in ziua de azi. mi-e prea mila de el.
insa o carte despre care cred ca a reusit sa-mi schimbe traiectoria la un moment dat, a fost "cismigiu & co" a lui grigore bajenaru. m-a fascinat, m-a innebunit. eram prin clasa a cincea ori a sasea cand gasca de baieti de la "lazar" m-a determinat sa optez pentru liceul din coasta cismigiului, fara sa am vreun amor cu matematica!!!
daca nu ma opresc acum, pesemne ca n-am sa mai pot sa ma opresc. deja sute de carti s-au aliniat frumos in spatele mintii mele si asteapta sa le rostesc numele, sa faca un pas inainte si sa-mi zambeasca in arome de copilarie si adolescenta.

update: copilaria ei

pe fiica-mea, care are aproape 12 ani, am trimis-o la mama de vreo trei zile. si-a luat cu ea boxele si camera foto. a, si cartile de joc!
ceva mai devreme imi da sms. "baga-te pe mess, mama"
ma bag, ce sa fac....
"auzi?" zice ea. "vezi ca la ziua lui simo vine si enervanta aia de miruna"
(asta-i petrecerea la care e invitata azi)
"asa, si?" intreb eu
"a zis k nus ce-mi face la adevar sau provocare.."
"pai ce poate sa-ti faca?"
"sa ma enerveze, asta poate. si sa stii k eu reactionez... "
"vad ca deja ti-ai propus sa te certi..."
" eu nu ma cert. ea se cearta. eu o bat."
"mai, mama...linisteste-te. nu e cazul si nici nu e frumos. acum vrei sa te bati cu miruna la ziua simonei?."
"auzi, mami? nu intelegi pentru k u nu prea mergeai la petreceri in copilaria ta, nu? u erai ocupata ku cititul..."
"mai obrazniko!!!!"

8 comentarii:

greenfield spunea...

Am venit, am vazut, am citit. Copiii mei sunt mari, acum. Cineva zicea (ma enerva chestia asta), copii mici=probleme mici, copii mari=probleme mari. Nu stiu exact cum o fi, dar, este adevarat ca ai mei copii au citit mult cand au fost mici, pe urma am incercat eu sa le recomand cartile mele dragi, dar ei au facut cum au considerat. Oricum sunt cei mai buni copii din lume si eu ma mandresc cu asta. Iti doresc sa te bucuri de fetita ta, sa ai Sarbatori frumoase si un An nou super (cool)!!!

Anonim spunea...

Uneori...simt cum că lumea asta aleargă mult prea repede pentru mine...
Dar parcă sunt momente în care este frumos aşa.

Anonim spunea...

yes!
o sa fac un revelion beton, sa ma distrez super marfa!
numai bine, greenfield. sa traiesti, si tu , si copiii. copiii nu inseamna probleme, ci bucurii. un an nou mai bun iti doresc. sanatate. si fericire. te pup!

mie imi place, demaio, sa incerc sa alerg alaturi de ea. dar e frumos si sa te opresti uneori si sa-i privesti goana, framantarea. e frumos sa poti sa-ti permiti luxul asta. sa-l meriti.
numai bine iti doresc. :))

runbaby spunea...

Doamne ce mi-a placut Castelul palarierului. Multumesc pentru madelena asta :). Si sa fie sanatoase si fata, si mama :)

Alex spunea...

Vezi? La asta ma refeream cand am spus ca imi place felul in care scrii... si nu ma refer neaparat la ce scrii sau la cum scrii, ca doar nu sunt critic ;) , ci la felul in care ma simt uneori cand vin pe a tine... e un amestec, e dulce si amar, e alb si negru e... controversat si doar ai vazut cat imi plac starile contradictorii ... multumesc din nou, zuzeta si .... LA MULTI ANI !

Unknown spunea...

La multi ani si tie si fetitei tale si sa va bucurati de un an atat de frumos impreuna:) !

zuzeta spunea...

runbaby, alex, simona
sa aveti un an bun. si frumos. si-s convinsa ca-l veti avea pentru ca fiecare dintre voi stie sa vada, sa simta si sa traisca.
take the fire and keep it!
:))

Anonim spunea...

foarte tare :)