cu vreo doua saptamani inainte fusesem la munte, la poiana brasov. cu gasca. radu, prietenul meu student la politehnica, se infuriase teribil in restaurantul hotelului "sportul", din cauza unor ospatari nesimtiti. radu era "recalcitrant". strigase in gura mare. "baaaaaaaai. zilele voastre sunt numarate. o sa muriti o data cu sistemul asta, o sa va ingropam o data cu socialismul. dupa aia o sa stati drepti in fata clientului. nu mai dureaza mult, vedeti voi. o sa pice tatucu', o sa pice ceausescu, sa va ia dracu de comunisti..."
era o zi obisnuita. nu reusesc sa-mi aduc aminte daca era deja vacanta ori se scurgeau agale ultimele zile de scoala. pur si simplu nu-mi amintesc. framantarile si discutiile din noaptea trecuta pareau parte a unui vis. n-am avut stare sa raman in casa, mai ales ca pe la 11 m-am trezit cu radu la mine. era agitat, nedormit, cu parul ciufulit. ochii lui negri straluceau a febra. "ti-am spus, ti-am spus".
eu nu eram asa de ...revolutionara. mi se parea mai interesant sa merg la cumparaturi, ori aiurea, sa-mi pierd vremea cu radu prin oras. imi statea gandul la sarbatori, aveam planuri pentru anul nou, sa mergem la padina, in bucegi. dar el era pornit. ne opream pe la toate telefoanele publice, sa-i sune pe amicii lui, sa faca "grup organizat" si sa plece la timisoara. dar baietii se codeau si radu se infuria, mai tare, mai tare. "niste cacaciosi", zicea. "pui de securisti"...
...la timisoara era deja revolutie. la bucuresti, radu isi framanta mainile in fata radioului.
seara, tata care niciodata nu-mi interzisese categoric ceva, mi-a spus raspicat: "nu te baga in ceva ce-ar putea sa te nenoroceasca pe viata. nu pleci la timisoara". era ingrijorat. tarziu, in noapte, l-am auzit vorbind cu mama in bucatarie. "o sa fie varsare de sange." deja era.
multi ani mai tarziu mi-a marturisit ca si-a imaginat ce avea sa urmeze. dar ca nu mi-a spus ca sa nu ma sperie.
2 comentarii:
REVOLUTIE ... ce cuvant mare...
nu mai avem respect pentru nimic... uitam lucrurile mari la fel cum uitam lucrurile marunte... d-aia suntem vai de mama noastra... bine ca isi mai amintesc macar cativa...
de-acolo, din lumea noastra, la varsta aia, asa s-a vazut: revolutie.
si, chiar daca intre timp am aflat atatea lucruri si-am pus cam la cap prea multe informatii, o sa port in suflet imaginea pastrata de la 17 ani: am trecut prin revolutie. la propriu.
la figurat s-a intamplat ceva mai tarziu...:))
Trimiteți un comentariu