vreau

o sa ma odihnesc cand o sa mor. azi-noapte am gandit si-am spus asta, in vreme ce ma odihneam in bratele unui barbat. nu mai vreau sa ma odihnesc.
vreau sa raspund la telefon, de fiecare data cand suna. vreau sa te vad si pe tine, pe care te aman de-atata vreme motivand ca-s obosita. vreau sa merg la mare cand imi spui sa merg la mare. sa-mi trag hainele pe mine si sa plec in miez de noapte din casa, ca sa bem o bere la o terasa din celalalt capat al orasului. vreau sa conduc in aglomeratie. sa te ascult, sa-ti povestesc. sa vad oameni, sa iubesc oameni. vreau. vreau sa.
nu, nu vreau sa ma odihnesc de tot ce simt si ce fac. si de ce gandesc, si de ce visez. si de ce? de ce m-as odihni? nu-s obosita.
sfasii cercul vicios din jurul meu. nu mai vreau sa respect reguli. omor drumurile fixe, refuzurile, scuzele. ucid pretextele din fasa. imi las viata sa traga de mine, in toate partile, din toate directiile. am timpul in urma si inaintea mea. o sa ma odihnesc cand o sa mor.
hai cu jack-ul ala. si pune red bull. pana sus.