De cateva saptamani ma tot bate gandul sa fug de-acasa. Asa, din senin, in cele mai nepotrivite momente, m-apuca dorul de duca. Am mai fugit de-acasa si nu o data. Am alergat nebuna pana la capatul pamantului si-n loc sa ma opresc la timp, am alunecat si-am cazut de pe planeta. Nu-i o senzatie tocmai placuta, dar, ca orice experienta nefericita, si caderea asta-n univers are partile ei bune. Ca de exemplu cometele. Ce spectacol sa-ti vajaie cometele printre degete! Sa le simti lumina de aproape, sa-ti arda parul pana la radacina, radacina pana la tulpina, frunza si floare. Cometele iti ard florile, fara sa le pese ca-s boboci de trandafir sau parfumate regine ale noptii. Ale noptilor in care am plans sughitand in sticla de whisky, oficial Jack Daniel’s Old Time Old No.7 Brand Tennessee Sour Mash Whiskey. Dar puteti sa cereti simplu, un Jack. De culoarea chihlimbarului. Si cometele au culoarea chihlimbarului si-ti fura ochii. Ochii negri, ochi de tiganca. O tiganca mi-a ghicit in
miercuri, 1 august 2007
Cometele ratacirilor mele
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Stii ce-mi aduce aminte intoarcerea asta a ta mereu catre punctul "zero"? De Asimov. De Isaac Asimov si ciclurile sale : ROBOTII si FUNDATIA. Si acel mit despre un plauzibil Pamant, despre care vorbeau de mult uitatele legende si spre care mereu isi indreptau pasii cei plecati din CAVERNELE DE OTEL. De ce oare mereu ne intoarcem catre punctul "zero"? Pentru ca istoria e ca o roata, sau mai degraba ca o spirala ce ne aduce mereu in aceleasi vechi coordonate Xo si Yo, dar mereu la un Z, la fel ca primul, ca Zo, dar putin poate diferit, pe ici, pe colo, prin partile esentiale...
Ah, Asimov. au trecut niste ani, dar am sa recitesc. cu siguranta am sa recitesc.
nu stiu de ce fac asta. e ceva aproape instinctiv, e intr-adevar o spirala in care totul pare ca se inlantuie, o spirala care ma poarta, ma aluneca aproape firesc catre inceputul ei. sau catre sfarsitul ei. sau sfarsitul e tot una cu inceputul.
anyway, multumesc pentru vizita si comentariu. :)
lui mitica si kolonelul tot de asimov ii aduce aminte. mitica, e tot ce ai citit la viata ta? :)
@big mac: Nu dragule, doar ca in aceste doua cazuri am facut simple asocieri. Mai ales ca i-am vizitat unul dupa altul si, cum gandurile poposisera un pic in lumea lui Asimov, am sarjat din nou. N-as putea spune ca nu-mi place Asimov. La fel de mult imi plac si van Vogt si Frank Herbert si Philip K. Dick si lista poate continua cu multi altii din gama SF.
Simpla coincidenta de moment.
Trimiteți un comentariu