calatorie cu si fara mine

o sa plec fara bagaje, data viitoare cand o sa calatoresc. o sa inghesui intr-o geanta de mana actele, banii, camera foto, poate parfumul si o sa plec. ca si cum m-as duce pana la coltul strazii. pentru ca tot ce nu-mi trebuie pot sa las in urma. hainele vechi le voi abandona, de fiecare data, in locurile unde imi voi fi petrecut noaptea. sau ziua. sau clipa. n-o sa fiu nevoita sa ma intorc acolo unde “am lasat bagajele”. n-o sa las un samsonite sa ma lege de o camera de motel. nu vreau sa port alta povara in afara de cea a propriilor mele ganduri.

un vechi prieten, celibatar convins, nu-si spala niciodata ciorapii. ii arunca si-si cumpara altii. ciorapi buni, ciorapi frumosi, ciorapi grosi, ciorapi din portugalia, din olanda, din emirate sau de la bucur obor, toti iau inevitabil calea pubelei. intr-o zi l-am intrebat daca i-a parut vreodata rau dupa macar o singura pereche. “esti nebuna?” s-a mirat. “sunt doar niste ciorapi”.

nu pot sa-mi arunc hainele pentru ca sunt doar haine. intr-un fel ciudat, ele ma leaga de mine. dar ar trebui sa reusesc sa le parasesc, macar pentru o vreme. sa ma eliberez de exterior ca sa ma pot abandona , de fiecare data, in camera de hotel a cate unui popas dintr-o calatorie.