Visul

azi-noapte au venit la mine naiadele. si-au despletit parul si m-au ametit cu dansul lor nebun. mi-au prezis ca o sa cresc pana cand fruntea-mi o sa atinga cerul, cerul albastru ca marea. cineva a ras in hohote din spatele pernei. am banuit ca-i Morpheu si m-am repezit sa ma uit, dar era doar o vrajitoare de jucarie. naiadele miroseau a alge, a furtuna si-a departe, am vrut sa ma prind in dansul lor, dar printre degete mi-a alunecat iarba. un gand mi-a facut semn sa ma ridic pe varfuri si sa plutesc pe vise, m-a chemat, m-a chemat. m-am speriat atat de tare ca am inceput sa plang rauri de lacrimi sarate, se uda covorul am gandit, dar am continuat sa plang apa de mare. gandul ma privea nerabdator si-mi tot facea semn cu mana-i fina, apa-mi ajungea de-acum pana la glezne, vrajitoarea de sub perna chicotea si mi-am zis ca rade de mine, ca n-am curajul sa plutesc. m-am agatat de o umbra si-am desenat in aer un soare cu raze scurte si zambet timid. soarele s-a scuturat si-a luat-o la fuga pe fereastra, am incercat sa-l agat de-o raza, insa, pentru ca razele-i erau atat de mici, mi-a scapat. apa imi trecuse de genunchi, imi urca insinuanta pe coapse, naiadele dansau din ce in ce mai repede, mai repede, mai repede. doar gandul statea deoparte si ma privea ingandurat. nu ma mai chema. m-am uitat pe cer, pe cerul pana la care urma sa cresc si am vazut soarele, soarele meu. se prefacea ca-i luna, nu, nu m-a pacalit, l-am recunoscut dupa zambet. o sa ma inec, m-am gandit si m-am oprit din plans. apa era de-acum destul de adanca, pluteau haine si pantofi, creioane si telefonul mobil, sticla de plastic goala si-o bucata de beteala aurie. am inotat si-am apucat beteala, am impletit o coronita si mi-am asezat-o pe frunte, parul a inceput sa-mi creasca, pielea mi-a devenit stravezie, vrajitoarea a tusit gros, tusea fumatorului de mahoarca si-am vrut sa rad, dar rasul mi-a devenit cantec. gandul a zambit, in sfarsit, naiadele si-au impletit parul, am inghitit apa sarata a lacrimilor mele, am inghitit-o pe toata si-am transformat-o in lumina. naiadele m-au mangaiat pe rand pe frunte, soarele ascuns in muntii lunii a palit si abia atunci, in lumina filtrata a diminetii, l-am zarit pe Morpheu. dormea alaturi de mine si bratul lui greu imi proteja fruntea, ca sa nu ma lovesc de cer, de cerul albastru ca marea. vrajitoarea de jucarie disparuse.