nu am umbrela. nu am avut niciodata. nu am avut niciodata nevoie. vreau sa ma ploua. nu-mi pasa ca ma uda, nu ma supar ca mi-e frig. la capatul fiecarui drum prin ploaie ma asteapta voluptatea uscatului. jacheta unui barbat, confortul unei case, un coniac in pahar glazurat, caldura unui pat.
ploaia ma nelinisteste, ma agita. ma cheama. daca sunt in casa vreau sa ies. sa plec undeva numai ca sa trec prin ploaie. s-o miros. s-o simt. sa injur ca trebuie sa plec, dar sa fiu fericita doar pentru ca am ajuns.
noptile ploioase sunt cele mai frumoase. sunt senzuale. vreau sa ma-ndragostesc in noptile cand ploua. si sa iubesc cu patima pana la capat, pana la capatul ploii.
2 comentarii:
Ma lasi intotdeauna fara cuvinte. Acestea nu-s insemnari, sunt usi catre lumi minunate. Te admir si-mi vine sa ma las de scris cand te citesc.
K
kolonele, ploaia chiar ma nelinisteste...
Trimiteți un comentariu