pe o bucata de trotuar cu pretentii de terasa, intr-un decor incremenit in timp, cu mese si scaune din fier forjat care se vaita sinistru la fiece miscare mai brusca, dupa o perdea de tuia obositi in ghivece nesigure, la ora 4 in zori de zi, se poate manca o tocanita de vitel excelenta, creier macelaresc ca la carte (orez cu legume drept garnitura), ficatei de pui in sos de ceapa cu muraturi. berea soseste in halbe tinute la gheata. campari-orange -ul respecta cantitatile intocmai, inclusiv numarul cuburilor de gheata. desert: placinta "cu branzica" de casa sau un "tortulet racoritor de merisoare".
la 4 dimineata ospatarul zambeste. nu condescendent. zambeste profesional.
se intampla in bucuresti, romania, anul de gratie 2007.
6 comentarii:
măi, tu ne şuguieşti, măi!
şi ce nu ziseşi şi unde-i asta, te-ai molipsit de la ăştia care dau la tv 'cutărescu, director firmă'? :p
:))
b
a
n
a
.
.
.
.
:))
ia uite, mai, poezii neo-cummingsiene!
http://oldpoetry.com/opoem/show/10906-e-e-cummings-l-a-----a-leaf-falls-on-loneliness-
eram curioasa daca vreunul dintre vizitatorii mei repereaza locul pe baza celor cateva indicii. inca mai astept, dar divulg, divulg!
si "anonimii" care STIU n-au voie!!!
Divulga nene ca mi-e foame rau.
Trimiteți un comentariu