cainii mei n-au muscat niciodata pe nimeni. pana asta seara.
e drept, au si ei simpatii si antipatii, latra, isi arata coltii, isi pazesc teritoriul - respectiv curtea.
si, trebuie sa recunosc, nu stiu ce s-ar intampla daca cineva ar intra neanuntat in vreme ce ei sunt liberi, ori, mai rau, daca altcineva ar avea nebunescul gand sa sara gardul. pentru asta nu garantez.
insa altceva voiam sa zic.
din cauze necunoscte mie, unul dintre vecini, un cetatean pe la vreo patruzeci si ceva de ani, om cu nevasta si copil, posesor de jeep si fite aferente, a parut nemultumit inca de cand i-am atras atentia sa nu-si mai parcheze masina in fata portii mele. nu de altceva, dar are destul loc in fata propriei sale porti, ca sa nu mai vorbim ca eu insami nu-mi mai pot scoate propria mea masina din propria mea curte.
pe urma nu stiu ce problema a avut cu un tei de-al meu. apoi cu o gramada de nisip a vecinului din dreapta - nu stiu ce legatura aveam cu asta, altadata mi-a strigat de la fereastra sa nu mai ambalez motorul (cred ca nu stie cum ar fi fost daca intradevar l-as fi ambalat), in alta zi s-a cerut in vizita (taman cand eram singura) si foarte convingator mi-a explicat ca nu-i frumos sa arunc peturile de bere la el in curte (noi bem bere, dar pet..nu-mi amintesc sa fi cumparat de acu vreo trei ani, la mare. cat despre aruncat, sa ne intelegem. eu pana si hartiutele le indes prin buzunare ca sa nu le-arunc pe strada.)
cainii mei nu l-au iubit niciodata. insa vazand ei ca s-au infiripat discutii, ca omul pare pasnic, au vazut ca a intrat in curte cu voia mea, s-au limitat la a-l supraveghea atenti cand si-a facut drum pe la noi.
pana asta seara.
asta seara mi-a fost lene sa mai bag masina in curte. am lasat-o in fata portii. in fata portii mele. nici n-am apucat sa fac doi pasi pe alee, ca m-am trezit strigata. "trebuie sa stam de vorba" l-am auzit pe deja celebrul vecin care parea ca pandeste momentul sosirii mele acasa. "nu stiu daca acum e cazul, abia am ajuns.." parca am vorbit cu peretii. omul a intrat in curte in urma mea, usor precipitat. "barbata-tu nu-i acasa" a suierat deodata.
(fac o paranteza. am crescut in mahala. scoala cartierului e una dura, dar aproape necesara. genul asta de "texte" ori abordari nu m-au speriat niciodata.)
am lasat plasa jos. in acelasi moment, de pe veranda casei au venit in fuga cainii. nu latrau. doar maraiau. vecinul i-a strigat pe nume si au inceput sa-si fluture cozile. dar s-au oprit langa mine, la picior.i-am spus omului sa-si vada de treaba. i-am spus frumos. n-a simtit pericolul. "te rezolv eu smechero" a rostit greu, impleticit in aburi de alcool. a intins mana brusc, m-a apucat de brat, deasupra cotului si m-a strans. intr-o fractiune de secunda cainii s-au repezit. bilenku, cel mai inalt, i-a apucat mana, mana care indraznise sa ma atinga. mi s-a parut ca ii aud oasele cum trosnesc. titina s-a rotit latrand in jurul lui si l-a prins de gamba.
l-am scos greu din dintii lor, l-am scos insangerat si disperat. si de data asta l-am iertat.
dar cainii mei n-au sa-l ierte niciodata.
12 comentarii:
Mi-ar fi de trebuinta si mie cainii tai. Nu-i inchiriezi?
imi pare rau ca nu l-au muscat din alta parte. poate se invata minte. ce dobitoc.
:)) EU SUNT PISOI, DAR IMI PLAC CAINII TAI:))
IN ALTA ORDINE DE IDEI, DACA AI NEVOIE DE CEVA, TRIMITEM BAIETII :))
dede(s), nu-i inchiriez. pot insa sa ti-i imprumut. dar sa stii ca vecinul meu - care azi dimineata m-a asteptat pe strada ca sa-si ceara scuze pentru aseara - e destul de mutilat. vazandu-l asa, in lumina cruda a diminetii, am inteles ca se putea sfarsi mult mai rau.
yume, hm, as putea sa-i invat, nu?!
vali pisoi, pana sa am cainii, din frageda coplilarie am avut pisici.
(mai am inca, si chiar trei, dar sunt in grija mamei mele!)
multumesc de oferta, sper sa n-am nevoie, iar cu baietii sa bem o bere!
gandeste frumos!
In primul rand, nea Caisa asta nu avea ce sa caute in curtea ta, proprietate privata. In al doilea rand, orice fraier s-ar fi gandit la cainii tai, care n-ar fi privit pasiv la ce se intampla.
In rest, pe langa sila de rigoare si reiterarea ideei ca de astfel de jigodii nu vom scapa niciodata, nu pot decat sa subscriu la ceea ce a afirmat Yume.
O zi frumoasa!
stii ce mai lipsea? sa se duca bou' la politie sa reclame! ca era la tine-n curte si se cocosea la tine si ciinii tai l-au luat la omor. cre' ca rideau sectoristii pina la tirgul de carte, parol! :D
da-l in judecata oricum, e posibil sa mai fie beat si altadata si sa vrea sa se razbune.
si nu stii daca pe strada fiind apuci sa dai drumu la caini.
Cainii sunt fideli stapanilor, ei si-au facut datoria, bine ca n-a fost mai rau. Si noi crestem caini, stiu cum este. Sunt devotati si iubitori.
Jigodia a primit ce merita. Acesta este singurul lucru la care ai de ce să te gândeşti.
dragii mei, va multumesc pentru solidaritate si sfaturi. eu, insa, rezolv altfel astfel de lucruri.
practic, personajele povestii mele au fost cainii, a caror reactie m-a impresionat teribil, poate tocmai ca nu ii mai vazusem pana acum "in actiune".
de curiozitate, sambata, cand niste prieteni au venit in vizita, l-am rugat pe unul dintre ei sa repetam "scena cu vecinul". si stiti ceva? cainii au sarit si la el (mai bine zis "pe el"), dar doar pentru ca li s-a parut ca-i rost de joaca!!!
pen'ca_ciinii is mult mai destepti decit toti vecinii la un loc.
:)
v, vecinul a ajuns la concluzia ca nu-i bine sa fim...certati. asta seara omul mi-a adus cadou...o fazanita. a fost la vanatoare si, de, a vrut sa ne-mpacam. dar stii ceva? mi-a dat-o peste gard, ca in curte nu mai intra.
...si cainii erau legati!
Trimiteți un comentariu