s-au despartit. stiam de ceva vreme ca asta are sa se intample, dar tot sunt trista acum. doi oameni care s-au iubit, care au impartit viata, casa, patul, bucuriile si necazurile. doi oameni pe care eu ii port in suflet. doar ca va trebui sa-mi impart sufletul de-acum. jumatate ea, jumatate el.
sunt trista pentru ca s-au despartit, dar mai rau ma doare felul in care au facut-o. cum pot, cum pot doi oameni care intr-o zi au insemnat totul unul pentru celalalt, care s-au strans in brate, care si-au marturisit iubirea, gandurile, visele, sa ajunga sa se urasca? sa se distruga. sa calce in picioare tot ce a fost bun si frumos, cald si inaltator. ce mecanism declanseaza o asemena lupta? cum uita, cum isi descopera dupa ani si ani toate defectele, toate neajunsurile, toate nepotrivirile? cum se sfasie? de unde atata incrancenare? cum se transforma in dusmani?
cred ca doi oameni care s-au iubit si au trait impreuna pot ajunge intr-o zi din viata lor de cuplu sa considere ca vor o alta sansa, o alta viata poate. unul dintre ei sau poate amandoi sa piarda iubirea, sa uite iubirea. sa renunte. dar mai cred ca oamenii care s-au iubit intradevar se pot privi in ochi cand isi iau la revedere, chiar daca o fac printre lacrimi si suflete sfasiate.
pentru clipele de iubire, oricat de scurte sau lungi ar fi fost ele, pentru persoana care ti le-a daruit, pentru propriile tale sentimente care acum iti par atat de straine si indepartate, pentru toate astea, zambeste. pentru ca le-ai trait. si nimic, nimic nu-i mai inaltator decat iubirea. chiar si in clipa despartirii. sau mai ales atunci.
5 comentarii:
da, e cam ciudat... dar vin cu un citat.. zicea cineva: Iubirea las-o libera, daca e a ta sta langa tine, daca nu sta, nu era a ta...
gandste frumos
frumos citat. si adevarat.
da... si frumos cantecelul...
Stiu raspunsul. L-am vazut manifestat. "De ce?" Pentru ca exista orbiri, ale mintii, ale sufletului mai ales, ceata deasa peste legaturile subtile dintre cei doi, ceata peste decizia de odinioara de a iubi ca o stanca, dincolo de sine, de tot. Pentru ca atunci cand uiti legaturile freatice care te unesc subtil cu celalalt, ele inceteaza sa existe pentru tine. Pentru ca exista boli ale sufletului care sunt orbiri si asurziri. Daca se imbolnavesc amandoi, e trist. Daca orbeste si asurzeste doar unul.. celalalt ramane de asemenea invalid, caci il priveste pe cel orbit zbatandu-se si distrugand in jur ca un om fara memorie, pe care vrei sa-l alini, sa-l ajuti sa-si aminteasca, dar el iti da cu mana peste mana si intreaba "tu cine naiba esti?"
frumos, vali. gandesc frumos? macar incerc!
anonim, de acord. cand iubirea moare, firele ce te leaga de celalalt dispar. si nu-l mai recunosti. dar nici pe tine? nici pe tine nu te mai stii?
eu nu pledez pentru dragostea eterna, "pana cand moartea ne va desparti". de fapt nici nu cred ca exista. dar in momentul in care ti-ai pierdut iubirea pentru o persoana, asta nu inseamna ca, o data cu ea au murit si toate lucrurile frumoase, interesante sau atragatoare care-i apartin si care, nu-i asa, intr-o zi te-au facut sa te indragostesti. frumusetea unui om nu sta in sentimentele celuilalt pentru el, nu? el o avea anterior iubirii tale si si-o va pastra si dupa ea. asadar respect-o.
ar trebui sa avem puterea sa ne asumam atat iubirea cat si moartea ei.
Trimiteți un comentariu