vineri, 19 octombrie 2007

inel, inel de aur

asta seara, in drum spre casa, am trecut pe langa sarpele rosu. pe langa amintirea sarpelui rosu. si m-a lovit in suflet o alta amintire, o amintire dintr-o dimineata cu lautari, cu iubire si lacrimi.
am pastrat inelul de la tine. nu l-am purtat niciodata, dar l-am pastrat.
si te-am iubit, dar...
oh, Doamne, nici dupa atata vreme nu stiu sa-ti explic ce s-a intamplat.
erai prea bun, prea bland si intelegator, prea serios, prea profund, prea tandru. n-am vrut sa-ti fac rau. nu, n-am vrut sa-ti stric sufletul. eram oarba, eram in goana dupa vise, dupa aventuri si poezii la malul marii, dupa evadari din mine insami.
am plans mult plecand de-acolo in dimineata aia. si-n zilele ce au urmat. m-a durut sufletul pe care l-am calcat in picioare. si singurul lucru pe care pot sa-l spun acum, dupa atata vreme, este ca
trecand pe langa sarpele rosu mi-am amintit ca te-am iubit.
dar decizia mi-o asum.

6 comentarii:

Anonim spunea...

frumos partea cu decizia cel putin accepti ca daca faci ceva odata, trebuie sa iti asumi totul , fie ca e bine, fie ca este mai putin bine... ai grija de tine si de amintiri...

Anonim spunea...

Sa nu uiti de ceaiul de iasomie, asta e cel mai important...

pantacruel spunea...

domnisoara zuzeta ,

pentru ca faceti parte din blogrolul lui 'panta'
avem deosebita placerea sa va invitam la o telenovela pe www.pantacruel.blogspot.com

Garfield spunea...

iar ai scris cu sufletul... :) frumos iarasi...
gandeste frumos.

mitica spunea...

sa stii ce ai pierdut, pentru ca vrei mai mult... oare?... sau poate regreti ca n-ai putut sa te opresti o clipa, sa-ncremenesti in timp?... amagire si extaz, dorinta si regret, ce cocteil fulminant sa-l torni peste dorinta de-a trai si neputinte de-a te opri...

zuzeta spunea...

alex, in utima vreme tind sa cred ca amintirile au grija de mine!

kolonele, ceaiul de iasomie e o aroma. poate sa-i uit gustul uneori, dar aroma lui n-are sa ma paraseasca niciodata. e insasi definitia dulce-amara a vietii.

panta, mi-am lasat un pic din anintiri pe la tine. din pacate timpul nu-mi prea permite sa aprofundez. traversez o perioada superficiala a vietii mele, dar extrem de incarcata!
insa continui sa te citesc, caci la tine pe blog respir in voie.

vali, abia daca mai gandesc...

mitica. mitica ai extras esenta. senzational, multumesc.