vremea rece, norii. poate zambetul stramb al soarelui aparut tarziu intr-un colt de cer. poate toate nelinistile mele. poate cautarile. sau anii mei tineri, acei ani tineri care nu se-ndura sa ma paraseasca.
imi striga, fugi. toate imi striga :fugi!
ma cheama drumurile, zgomotul infundat al motorului cand masina se-mprieteneste cu soseaua, mirosul de tigari amestecat cu parfumul de azi-dimineata pierdut prin parul strans in graba-n coada, cafeaua fierbinte din termos, dire straits, clapton, pink floyd-ul. ma striga scrasnetul franelor, lumina farurilor, parbrizul obosit de viteza, cimitir al bietilor fluturi rataciti.
satele desfasurate tacut pe marginea soselei, amortite de frigul brusc al lui octombrie, copacii pictati in uleiuri de toamna, cerul rosu al asfintitului urmat de incremenirea gri a inceputului de noapte. aburul soselei, mirosul sfarsitului de zi, luminile care , rand pe rand, se scurg in somn. somn in case calde, cu aroma de mere coapte si frunze ude.
e momentul, momentul fantastic in care toata fiinta mea traieste, cu o intensitate incredibila, dorul de duca.
si-am sa plec, si-am sa ma duc...
4 comentarii:
... si ai sa te regaseti tacuta intr-un colt de privire sau intr-un zambet trist si ai sa te intrebi : oare ce anume te-a facut sa te indepartezi, sa fugi de tine ? sper ca nu am exagerat... :) ai scris frumos, trist, dar frumos... multumesc.
am scris trist? ma intreb, vesela fiind de dor de duca, cum oi fi reusit sa scriu un text trist?
pai parca totusi ai vrea sa mai stai ;) asa am "vazut" eu cel putin ...
iar gandesti frumos:)) si iar ma faci sa revin cu drag:) multumesc
Trimiteți un comentariu