de maio
asta a fost partea amuzanta a povestii
daca vrei sa-ti vorbesc despre realitatea cruda a scolii din zilele noastre, imi trebuie spatiu
ca sa ma revolt. asa ca iti raspund aici.
de la an la an sunt din ce in ce mai ingrozita.
pentru ca manualele sunt- in majoritate- de doi lei. prost structurate, prost scrise. regret ca n-am istoria de a VI-a la indemana, sa-ti citez o fraza care incepe pe o pagina si se termina pe cealalata. si-ti trebuie vreo juma de ora ca sa-i prinzi sensul, da pai sa-l mai si retii.
pentru ca profesorii sunt de multe ori acriti - si de si mai multe ori depasiti, pentru ca se duc la scoala si presteaza la misto, pentru ca nu au nici cel mai mic interes de a-i stimula ori invata ceva pe elevi, care, la randul lor, n-au nicio tragere de inima sa invete ceva bagat in felul asta pe gat.
pentru ca programa, renumita programa e o mare frectie. si aici revin la povestea de la biologie.
in care vina e impartita, juma-juma, intre profesor si programa asta, dracu s-o ia.
cum sa ii dai de invatat unui copil de 12 ani, de la o zi la alta, patru dintre cele mai importante aparate ale organismului animal? care e scopul, pana la urma, al materiei respective si al scolii, in general? normal ca invata (ca doar are test), dar saptamana viitoare, fac pariu, nu mai tine minte nici jumatate. si peste o luna a uitat tot. de ce nu se predau toate aparatele astea (ma rog, tot organismul animalului) pe parcursul unui an scolar? poate asa chiar s-ar alege cu ceva. o lectie precum aparatul circulator presupune, dupa mintea mea, mai multe ore de predare, de discutii, de desene, de planse. dar cica asa e programa, in clasa a sasea sa invete nu-stiu-cat. norma, frate.
si profesorara.
bai, daca esti dascal si vrei sa faci ceva pentru copiii aia, o mai lasi in pastele ma-sii de programa, da? dar cand profesorii isi consulta ceasul din cinci minute asteptand, mai ceva decat elevii, sfarsitul orei, sfarsitul calvarului, cand isi baga picioarele si turuie repede lectie ori le spun copiilor -"copiati voi din carte, faceti rezumat" ca trebuie sa trecem mai departe, cand un profesor (un matur, nu?) nu reuseste sa capteze atentia elevilor (copii, da?) macar pentru o jumatate din ora de curs
atunci ce asteptari sa ai?
eu inteleg problemele profesorilor, da. nu zic ca-i usor sa ai salariu de 10 milioane sau 12, sau 14 si sa te duci la "serviciu" cu un zambet larg pe fata si plin de elan , sa daruiesti viitoarei generatii cu drag cunostintele tale. dar nu mi se pare corect ca aceasta revolta a dascalilor sa se rasfranga asupra copiilor.
la fel de bine am si un altfel de exemplu
unul dintre profesorii fiicei mele, un om de care copiii sunt cuceriti. castiga aceiasi bani ca si ceilalti dascali. poate si mai putin, pentru ca-i mai tanar. dar la ora lui, ora de geografie (si aia politica e uneori greoaie si deloc interesanta pentru pusti)e fermecatoare. asta e parerea elevilor, care stau muti, cu gura cascata. si invata cea mai mare parte a lectiei din clasa. si tin minte.
pentru ca profesorul asta e daruit. ii place ce face. isi documenteaza atent fiecare lectie, cauta desene si povesti, legende si intamplari, isi adapteaza stilul in functie de fiecare clasa la care preda. si reuseste.
dar asta se intampla, la scoala fetei mele, la o singura materie.
2 comentarii:
ai dreptate. si care ar fi solutia? ce-ar trebui sa facem si cum am putea iesi din impas?
alina, esti profesoara?
Trimiteți un comentariu