sunt ipocrita.
nu stiu de ce-am ajuns asa. din comoditate, din prostie, din oboseala. din conveniente sociale. in urma cu niste ani nu m-as fi suportat. acum imi pare ca m-am obisnuit cu mine, maine, poimaine ma trezesc ca incepe chiar sa-mi placa.
ih, ce personaj urat am devenit. ma uit la ala, ma uit la el si-mi vine sa-i strig: baaaai boule, du-te acasa. lasa-te de meseria asta, fa agricultura sau taximetrie, nu vezi ca esti varza? varza? si-n schimb ii spun, dragule, nu-i bine asa, incearca sa abordezi altfel, in fiecare zi ii spun, degeaba ii spun, nimic nu intra, nimic nu iese si eu zambesc, un rictus obosit si tac, si tac.
iar ala, ala, bai animalule, nu te mai holba in decolteu si la toate pozele cu tate de pe internet, ca tot nu intelegi ce inseamna un gest senzual sau un act sexual. nu intelegi nimic si ranjesti penibil, incantat ca-n pantaloni iti creste respectul de sine cand vezi o femeie dezgolita, te-ai scos.
si tu, tu, tipi cu vocea cea pitigaiata incercand sa te impui, dar dupa usa apartamentului tau te-asteapta maica-ta cu tigaia, sa te arda c-ai intarziat acasa si n-ai luat paine fara sare. si-ti spun, te rog, eu inteleg ca esti nervos, controleaza-te prietene, in loc sa-ti spun taaaci in dumnezeii ma-tii de amarat, obositule, taaaci ca esti vai steaua ta de nefericit si chinuit si vii si-ti strigi frustrarile pe culoare, taaaci.
mai fato, mai lasa-ma. nu te mai tine dupa mine. nu vreau sa fumez, nu vreau sa beau cafea, nu vreau sa mananc, nu vreau sa mergem la o bere. vreau sa-ti spun, esti proasta facuta gramada, nu intelegi nici bancurile cu bula si ma obosesti cu toate povestile tale liniare despre vecini si crema de fata de la avon.
si tu, tu crezi ca esti spiritual, la dracu, nu te mai baga in sufletul meu cand imi vorbesti, ce dracu stau si ascult toate prostiile tale de care nu-mi pasa?
zambesc politicos, zambesc subtire, zambesc prefacut si raspund ceva, la intampalare ceva, conventional, am treaba acum, spun ca sa scap, vorbim mai tarziu, nu, nu mananc, nu fumez, oh, ma doare capul, sunt obosita, nu, n-am nimic, nimic.
si-acum stau si scriu aici, ca o tampita, fireste
neinteleasa
obosita
dar mai ales, mai ales
ipocrita
o ipocrita.
5 comentarii:
pai acum mi-e si frica sa spun ceva... sper sa nu ma injuri sau sa iti asmuti gandurile pe mine... asa ca doar trec in liniste, in varful picioarelor mele dezgolite si tac zambindu-ti printre randuri...:)
O zi linistita, zuzeta !
cred ca fiecare dintre noi suntem ipocriti....mai mici sau mai mari...
Da' sincer chiar esti ipocrita. Prefacuta, imbarligatoare, pare ca ai fi neam de tiganca!
multumesc, alex
linistita sa fie.
si poti sa si tropai, vizitele tale CHIAR imi fac placere! :))
cred si eu, dar asta nu prea ma-ncalzeste...
prefacuta da, eu insami am recunoscut. dar si imbraligatoare, bre anonimule? stii tu mai multe si nu spui? :))
ei, lasa, ca daca ipocrizia ta se limiteaza la a nu-i mai spune vacii ca e vaca si-a o lasa sa mugeasca fericita la biroul de vizavi nu-i nici o paguba-n ciuperci. numai vezi si tu pina unde te-ntinzi cu schimbarile astea :)
Trimiteți un comentariu