marți, 17 iunie 2008

somewhere, over the rainbow

vorbesc
cu gust de bere
despre viata.
nu stiu daca-am imbatranit. tanara ma simt, dar am facut si am trait atatea lucruri
incat incep sa ma-ndoiesc de propriile amintiri.
in toate secventele bizare, pe care le evoc acum, eram tot eu.
eu sa fi fost?
ce dracu am facut? ce n-am facut?
insir povesti si-mi amintesc
de mine intr-un fel, sunt eu, dar nu sunt eu
nu stiu si nici nu-i important.

dar am trait bucati de aventuri
si capete de lume
ireala.
am cautat, m-am cautat
si m-am gasit
de-atatea ori si in atatea ipostaze
incat ma tem
ca m-am pierdut de tot
dar tot mai stiu
sa rad, sa plang si sa privesc, zambind, un curcubeu.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Foarte frumos scris.
Cuprinde esenta.
Si eu am impresia ca m-am pierdut. Si ca nu ma pot regasi.
Nu mai stiu unde este acel eu de odinioara. Atunci eram fericita. Eram EU.

Garfield spunea...

:)) cat de simplu ai pornit in cautarea ta si cat de simplu ai ajuns la revelatia ca nu te-ai pierdut inca... :))

ma bucur pentru tine ca ai puterea sa vezi... :)