tudor doarme in camera de la mansarda, cea in care apune soarele. si-a lasat fereastra intredeschisa, "sa auda noaptea". e rece acolo si e invelit cu o patura subtire. mi-a refuzat categoric pilota mare cu puf, preferata mea. am urcat si l-am privit, doarme cu mainile mari aruncate pe spate, cu gatul puternic rasucit delicat.
tudor e o lume.
cu vapoare care inconjoara pamantul, cu avioane prinse in ultima clipa, o lume cu desert, cu jungla si femei frumoase din brazilia. cu privirile cercetatoare ale copiilor arabi, cu parul cret si murdar al celor somalezi, cu zone de conflict, cu oameni veseli sau tristi. cu razboiul crud al lumii si pacea ingheatata a unui iceberg ratacit prin oceanul framantat. cu zborul unui pescarus, cu agonia unei antilope.
tudor
e o lume care-mi aduce, de fiecare data, parfum de aventura. si muzica frantuzeasca ascultata pana la disperare. si vin de porto. si jack. tigari de foi, parfumuri de la dior. intotdeauna de la dior.
dintr-un an, trei sute de zile e pe drumuri. el spune ca-i un ratacitor. eu zic ca-i un fotograf genial. si viata lui, fasii de univers, se impleteste in imagini de vis.
il vad rar. de fiecare data pielea ii e mai aspra si mai bronzata, ridurile mai adanci. dar ochii mai limpezi, din ce in ce mai limpezi.
maine la amiaza are sa plece din nou.
nu stiu cand o sa revina, nici el nu stie. nici nu-i important. in anii de cand il stiu am invatat ca nu distantele ii separa pe oameni.
si-apoi port porecla ce mi-a dat-o intr-o primavara, in urma cu multi ani, pe cand pe un deal inflorit priveam norii si ne jucam ghicindu-ne in formele lor viitorul: "zuzeta"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu