ii urasc pe oamenii care chinuie animalele. ii urasc profund, cu toata puterea, din tot sufletul. urasc ranjetul lor cretin, sufletele lor meschine.
nu-i consider semenii mei, nu pot.
singurele momente in care simt gustul aprig al urii, in forma pura, sunt cele in care intalnesc astfel de personaje.
11 comentarii:
Ştiu ce zici. Eu era să mor de gât la propriu cu un nenorocit care îşi luase la şuturi bracul. A cedat când am sunat la poliţie.
Şi pur şi simplu nu îi înţeleg pe cei care sunt imuni la o privire de căţel. La un oftat. La o răsuflare caldă.
Le-aş oferi acelaşi tratament...numai că nu pot să fac asta, cică au şi ei drepturile lor...
mie imi plac toate animalele si animalute... preferate sunt pisicile, dar nu inteleg cum cineva ar putea sa faca rau unei fiinte, fie ca e om, fie animal ... poate s ebaga chestia aia cu puscaria, s-ar putea sa ajute...
O seara buna tuturor !
pisicot, of
asta fac si eu, de fiecare data, fie ca e vorba despre caini, pisici, cai sau orice animale care sunt maltratate.
de cele mai multe ori reusesc sa rezolv problema, pe moment.
dar sunt multi, prea multi oameni rai. si nu le fac fata. sau nu le FACEM fata. dar incercam, nu-i asa. macar incercam.
pai asta incercam sa spun, de maio.
brusc uit ca "cica" au si ei drepturi.
un cretin din cartierul meu si-a luat un caine nou si l-a dat pur si simplu afara pe vechiul si credinciosul lui animal. cainele - de rasa altfel, s-a trezit in jungla lumii libere si a fost nevoit sa invete sa supravietuieasca. nu vreau sa-ti spun in ce hal era cand l-am luat in grija. nu vreau pentru ca nu vrea sa-mi amintesc. l-am luat pe strada mea si i-am facut cotet - deocamdata in fata portii, pana ce cainii mei se mai obisnuiesc cu el. acum il cheama marcel si mai am mult de tras pana sa-l pun pe picioare.
dar ieri a fugit dupa masina mea si a ajuns in fata vechii lui curti. fostul lui stapan care era in poarta l-a vazut si s-a repezit la el. "mars, fir-ai al dracului". si pana sa apuc sa opresc i-a ars un sut.
de ce?
nu inteleg. nici n-am incercat sa inteleg. dar nici el n-a mai apucat sa zica nimic.
doar l-am speriat prefacand-ma ca dau cu masina peste el. dar - si totusi zic doamne-fereste - daca nu se ferea si nu se ascundea in spatele portii, eram in stare sa-l lovesc.
da, stiu, are drepturi.
poate o sa ajute alex, poate. poate de frica au sa lasa bietele animale in pace.
dar sufletele lor nu pot fi schimbate.
cand eram studenta stateam la un camin ce avea jos sectie de politie, si "omul legii" a calcat cu masina politiei un catel mic(puiut frumos cu care ne jucam noi) si cand tot caminul tipa (la propriu) s-a intors si l-a mai calcat inca o data razand! Atunci am plans si eu si alte persoane din camin! Dar ce puteam face?
Da, si eu urasc persoanele care chinuie animalele! Sa nu mai spun ca 2 motanei birmanezi ai mei au fost calcati de masina(si acum mi-e dor de ei..ii iubeam mult)!
de acord. nu inteleg cum noi- care ne consideram fiinte superioare- nu suntem in stare sa intelegem ca animalele astea, in mare majoritate, sunt dezorientate de ce le-am facut. nu inteleg masinile si de aia sunt zeci de cadavre pe sosele. nu inteleg de ce ii iubim un an si apoi ii aruncam in strada. nu inteleg de ce le inecam puii. nu inteleg de ce jucam fotbal cu ele. nu inteleg de ce le dam foc. si nici de ce ne facem haine cu blana lor. pur si simplu. si nici eu nu inteleg. ce razboi poti sa porti cu un catel care pazeste usa unui bloc doar ca sa simta ca apartine si el cuiva...
of, maria, pacatoasa specie suntem.
bai, stii ce nu-mi place mie la insemnari de genul asteia? ca se aduna o multime de lume si incep toti sa povesteasca chestii de-astea de zbirlit parul!
:((
eu sunt pisoi deci de acord cu tine
Trimiteți un comentariu