niciodata

"nu vreau sa te mai vad niciodata. nici sa te aud. nu vreau sa mai stiu despre tine nimic. niciodata."

asa mi-a spus. asa mi-a spus un om care s-a suparat - nejustificat, zic eu - pe mine. un om care mi-a pretins sinceritate si-apoi n-a suportat-o.
mult timp m-au durut cuvintele strigate-n noapte, palme peste adevaruri rostite in soapta, in lumina zilei.
multe nopti n-am dormit intrebandu-ma cum si unde am gresit.
multe ganduri mi-am facut si desfacut.

...dar omul ala mi-a zis "niciodata" cu ura si restentimente. si, in fata unei asemenea hotarari nedrepte, m-am plecat. si am plecat.

astazi, dupa mult timp, m-a sunat. pentru ca a trecut cu masina pe langa mine si m-a zarit cu coada ochiului. lalaiam, pe stefan cel mare, o punga de floricele si zambeam soarelui.
a tras pe dreapta si m-a sunat spunandu-mi ca l-au napadit amintirile.

n-am stiut ce sa zic. pentru ca pe mine m-a napadit tristetea. si am tacut asa cum nu tac niciodata...