joia oarba

stau intr-un cartier nou, la margine de bucuresti. un cartier rezidential - daca e sa tin seama de cat a ajuns metrul patrat de teren. dar asfalt n-avem. si toate stradaniile noastre de a face strazile cat de cat circulabile esueaza lamentabil dupa o ploaie mai zdravana.
senzatii tari la plecare, si mai tari la intoarcere, pe intuneric.
off-road, sa nu ne plictisim.
cu tot noroiul de pe ulite, cartierul nostru ramane tentant.
i-a tentat pana si pe tinerii care vor senzatii mai tari decat off-road-ul.
de ceva vreme, la noi in cartier, au aparut hotii.

joi noapte ma intorceam de la metro. sa fi fost 12 jumate, daca nu mai bine.
parasesc asfaltul si virez stanga, sa intru in cartier. incetinesc, fireste. merg ca pe oua, ca am pamantul la doar sapte centimetri de baia de ulei. pe urma iar stanga. asa-i drumul.
observ pe dreapta o masina pe care n-o cunosc. sta cu motorul pornit si cu pozitiile aprinse intr-o zona unde nu-i nicio casa. numerele de inmatriculare-s acoperite cu noroi.
dau dovada de o perspicacitate iesita din comun si inteleg ca astia-s hotii aia, spaima cartierului. trec incet pe langa ei si trag cu ochiul. la volan e-un pusti cu gluga, in dreapta lui unul ceva mai in varsta.
si iar fac stanga. intru pe strada mea. nici n-am virat bine, ca masina hotilor se pune in miscare. dupa mine.
nu intru in panica si-mi spun ca a venit momentul sa-i prind, sa fiu eroul cartierului. imi sun barbatul rapid si-i spun sa iasa la poarta. "mama, sunt hotii aia, stii tu, se tin dupa mine". imi continui drumul, ajung in dreptul casei mele, trag usor catre dreapta si ma opresc. trec si eu pe pozitii si las motorul pornit.
masina hotilor se strecoara incet pe langa mine. amandoi ma privesc.
ma uit dupa ei, iese si barbatul meu, e agitat, ii zic sa ia masina lui si sa-i urmareasca, timp in care eu intorc, il sun pe vecinul cornel din capatul celalat, nu-l trezesc, stiu ca se culca tarziu, ii spun si lui sa iasa cu masina sa bareze drumul, repede, repede, ca-s hotii aia-n cartier si ca-i incercuim.
toata lumea se mobilizeaza, trei masini urla in noapte, cornel a barat drumul, barbatul meu e in spatele lor, eu ii iau din lateral, i-am prins.
masina murdara a hotilor icneste scurt si se opreste. de la distanta la care sunt, il vad pe barbatul din dreapta coborand precipitat si indreptandu-se spre vecinul cornel. barbatul meu mai are vreo suta de metri, eu vreo 300. accelerez, bag faza mare. i-am prins exact la rascruce de drumuri.
dar, in lumina farurilor mele, ale barbatului meu si ale vecinului cornel, ii vad clar pe hotii incoltiti cum rad tinandu-se cu mainile de burta.
nu stiu ce se intampla, dar cand ajung in dreptul lor inteleg.
sunt tata si fiu, proprietarii casei portocalii, cea care a fost calcata de hoti acu' vreo trei seri. se intorceau din oras si, pana sa ajunga catre casa lor, m-au zarit. in miez de noapte, mergand ca pe oua. nu cunosteau masina, iar numerele de inmatriculare erau murdare de noroi. au tras pe dreapta gandindu-se ca poate-s hotii aia, m-au asteptat, apoi s-au luat dupa mine. e drept, eu n-aveam gluga pe cap. aveam sapca...
au remarcat ca m-am oprit in dreptul unei case si ca-s femeie, asa ca si-au vazut de drum...