tata

mi-e tot mai greu sa merg acolo. din ce in ce mai greu.
pe masura ce timpul trece, amintirile devin mai dureroase. si el din ce in ce mai prezent.
inca de cand ma apropii de bloc, il vad. stiu ce poarta, pantalonii de trening, tricou gri si "vesta norvegiana". stiu cum miroase. a tutun si a carti prafuite. stiu cum zambetul ii lumineaza chipul si cum ii stralucesc ochii sub sprancenele stufoase.
in lift inima imi bate mai repede. mi-e dor de el. m-asteapta. stiind ca ajung, a pus de cafea si, neatent, a dat-o pe foc. o pata maronie sa labarteaza pe aragaz. miroase a caimac si a cafea arsa. o toarna iute in canile mari, cele cu dungi, cele din care bem noi amandoi.
cafeaua e ritualul nostru, indiferent de zi sau de ora. bem cafea si fumam.
el sta pe marginea patului, iar eu m-asez, cu picioarele stranse sub mine, pe canapeaua sufocata de carti si dictionare.
uneori vorbim serios, de multe ori barfim. alteori e liniste, ne auzim respiratiile si inghititurile mici de cafea fierbinte.

mi-l imaginez mereu acolo, in dormitor. cu tigara aprinsa si cafeaua fierbinte.

am fost grabita, tata. stiu ca te-ai suparat ca n-am bagat macar capul pe usa, sa-ti zambesc. dar m-au coplesit lacrimile.
si n-am vrut sa ma vezi plangand.