multa vreme nu am mancat de pranz. mi s-a parut o masa inutila, asa in mijlocul zilei.
de la un timp, insa, am descoperit frumusetea dejunului.
cand se-apropie ora de masa, simturile mi se-ascut. imi rostogolesc in minte tot felul de ganduri si preferinte culinare. si mirosul, mirosul de mancare...
mirosul de mancare este pentru un infometat, asemeni nevoii de a strange in brate pentru un indragostit. de fapt, atunci cand ti-e foame, masa de pranz capata, intr-un fel ciudat, conotatii erotice.
dorinta, asteptarea, emotia primei inghitituri, satisfactia. si oboseala de dupa.
2 comentarii:
hehe, zuzeta...:) e un obicei bun si iti urez pofta buna:))
o fi bun, nu zic.
dar nu partea buna a acestui obicei ma fascineaza.
imi place masa de pranz pentru ca, vreme de o ora, ba chiar doua, ma rupe de univers si ma arunca in altul, pe care eu il aleg. aleg locul, mancarea, ba si prietenii alaturi de care vreau sa-mi petrec ceasul din mijlocul zilei.
azi am mancat la un restaurant chinezesc. ploua, era mohorat afara si locul era cald, placut, discret. si cu mancare excelenta. mi s-a parut - si stiu ca-i o alaturare bizara - ...senzual.
m-am simtit de parca m-as fi intalnit, pe fuga, cu un barbat de care mi-era dor!
Trimiteți un comentariu