lumina tehnica dinaintea cutremurului

merg pe strada cu anto, e dupa-amiaza si cald
ma duce undeva, in centru, la un magazin de unde sa pot cumpara ”lumina tehnica”, imi doresc de mult, dar n-am vazt pe nicaieri, nici nu stiu cum arata
pe drum incerc sa calculez cam cata vopsea lavabila i-ar trebui sa-si zugraveasca apartamentul
nu stiu de ce o pun sa-mi spuna in metri cubi si-mi zice ca vreo 16.000 ar avea de acoperit
mie mi se pare cam ciudat, e cam mult,
nu mai am timp sa ma gandesc la asta pentru ca ajungem la magazin
e o dugheana inghesuita undeva la parterul blocurilor pe pe bulevardul unirii, arata cam bizar, parca ar fi intr-una dintre cladirile vechi de pe lipscani, pana si mirosul e acelasi, de mucegai
si e semintuneric, abia deslusesc rafturile si pe baiatul de dupa tejgea
anto ma strange de mana si-mi zice victorioasa
”uite, acolo e lumina tehnica, ti-am zis eu”
imi indica un loc de unde razbate catre mine o stralucire albastra
vanzatorul ne iese in intampinare, vede unde ma uit, ia in mana ”lumina tehnica” si mi-o aseaza usor in palme
o studiez fascinata, e o bila de sticla un pic mai mare decat un ou care lumineaza din interior, lumineaza albastru
cand isi schimba culoarea, zice omul
dar nu mai apuca sa termine, mi se incalzeste lumina tehnica in palma si incepe sa palpaie
dar in acelasi timp, in acelasi timp
pamantul incepe sa se zgaltaie cumplit, ne trezim ciudat, in aceeasi formatie, la etajul patru al cladirii care icneste din toate incheieturile, e cutremur, vad pe o fereastra blocul din fata cum danseaza, o strig pe anto sa plece de langa scari, e din ce in ce mai tare si simt cum transpir de frica, nu stiu de ce nu se termina, nu stiu
ma trezesc disperata in timp ce titina, cateaua cea mare si obraznica
urcata in varful patului, se scarpina cu foc
se misca patul cu ea si cu mine
am visat, oh, am visat
lumina tehnica dinaintea cutremurului.

(lumina tehnica?!)

si tandru momentul murea

se invarte casa, la dracu
e prea cald
nu-i aer
orice pozitie devine incomoda,
amintirea paharelor de whisky cu red bull e gretoasa si
bere
de ce dracu am baut apoi bere cu tequilla
deschide toate ferestrele, nu vezi ca mi-e rau
ce romantic, aaa, imi vine sa rad cand imi spui afectat
ca sunt prima femeie care calca pragul micului tau sanctuar
ce tampenie
in asemenea moment important
eu m-am imbatat crita
n-as vrea sa ma tii de mana, eu una nu pot sa stau prea mult intr-o pozitie
si tu ai apucaturi tandre
nuu, nu face asta, n-as vrea nici sa ma strangi in brate, mi se tulbura imaginea, eu am cerut asta? eu am vrut sa vad concertul cu sting? nu-mi amintesc
stinge lumanarea aia parfumata, dragule
ca mi-e greata si daca-mi simt parfumul, pe care altfel il iubesc
si atatea zile
am vizat sa-mi lipesc buzele de pielea ta bronzata
sa-mi asez capul pe umarul tau
si-acum nu-mi doresc decat o pozitie cu perna mai sus in care sa inceteze zgaltaiala asta perversa, de seism de sase grade
nu ma vrei?
sa fiu a naibii, ba da
dar stai in capatul celalat al camerei, nu te misca, nu vorbi, nu respira
si promit
daca reusesc sa adorm
o sa te visez
o sa te iubesc altadata, dragule
si tandru momentul trecea
si tandru momentul murea

acum lasa-ma.

fugile in lumea mea

in zile tulburi si apasatoare, cu nori grei si vant ascuns pe langa rigole
m-apuca fugile.
cu ochii catre ferestra, adulmecand mirosul ploii, ma napadesc. fugi ale mintii, care invariabil imi provoaca zambete. si ganduri de aventura, de emotie, de razvratire, de asteptare,
de dormitor intunecat in dimineata lenesa,
de sosea pustie si uda, de jocul vesel al stergatoarelor,
de muzica in surdina si patura aruncata pe jos,
de vin rosu,
de malul marii si o umbrela albastra,
de baltoace ignorate in fuga catre un hotel catarat pe o strada cu panta abrupta,
de dus fierbinte si prosop cald pe pielea stansa de frigul de mai,
de-o carte cu miros de pagina proaspata, necitita, nedeschisa
de somn la pranz in asternuturi imaculate, cu miros de floare de mar
de strazi pustii,
de pescarusi, de soapte, de rasuflare fierbinte,
de dor, de duca, de tine, de mine,
de urmatoarea zi cu ploaie de mai in care
fugile au sa ma poarte, din nou
in lumea mea.

1 mai, marea

e prima oara, dupa multi ani, cand 1 mai nu ma gaseste la mare. si ma incearca o tristete ce se-ascunde, odata cu soarele, dincolo de norii prevestitori de ploaie. si imi pare rau
si nu pot sa nu-mi amintesc gustul sarat al brizei si dansul pescarusilor
si aroma de scoici cu usturoi si nisipul incalzit de soare
si berea savurata in zgomotul valurilor pierdute printre bolovanii digului
pe care m-am intins, cu ochii inchisi, ca sa visez vara.
si aerul umed de seara, si frigul patrunzator, nemilos insinuat pe sub hanorac, si paharele cu whiskey, si sirena unui vapor, ce-si striga, stingher, drumul in noapte
si ploaia de anul trecut
ce parea ca nu se mai sfarseste, si culoarea marii cotropita de norii grei
de la distanta, zilele reci de primavara pierdute la malul marii par fermecatoare
insa prietenii mei
ce se-ascund acum pe sub umbrele de terase, imprumutandu-si caldura corpurilor si halbele de bere, ma suna sa-mi spuna ca bine ca nu m-am dus, ca e frig si aglomerat, ca e noroi si ploua, ca pana si pescarusii s-au ascuns, goniti de vantul de iarna
dar eu aud, aud
dincolo de vocile lor tanguite,
aud marea.