te-ai schimbat, mi-a zis razvan, trecandu-si balnd palma peste obrazul meu. te-ai schimbat mult.
ceva din tonul lui ma ingrijoreaza. sigur ca m-am schimbat. si mai mult ca sigur ca prietenul meu razvan vede limpede asta, ca ne stim de 20 de ani.
de 20 de ani!!!!
...si, intr-un amestec fascinant de nostalgie cu zambete, simt cum inima mi se umple de bucurie.
drumul nu mi-a fost usor si, mai mult decat viata, eu mi-am pus piedici. eu, care intotdeauna am cautat ceva, altceva. eu, care mi-am impins la extrem limitele, care m-am catarat pe stanci fara coarda de siguranta, care am sarit in apa de pe trambulinele cele mai inalte, care am plecat in lume cu banii de paine, eu care i-am inselat pe unii si i-am convins pe altii sa insele, eu care n-am stiut cand si cum sa ma opresc, care-am gustat bucuria si tristetea ce-au fost mereu totale,
trairea magica am cautat-o, acea clipa unica in care iti pierzi mintile,
am dansat pe sarma, am iubit si am urat
am cochetat cu nebunia, am pierdut, am castigat, am riscat
jucand inconstient la ruleta vietii
si intr-o buna zi, intr-o buna zi
m-am oprit.
sigur ca m-am schimbat, r. si tu te-ai schimbat.
ne mai bem mintile si-acum. si ne dam cu motorul prin rape noroioase. si cand ne certam ies scantei. si suntem in stare sa dansam toata noaptea, dupa o sticla de tequilla. si acum, acum, sa plecam catre o provocare cu miros de mare
dar razvan,
si tu, si eu
am castigat mai mult decat am pierdut. am avut noroc, prietene.
si daca cineva m-ar intreba
daca am curaj
sa joc acum tot ce-am castigat
cred c-as raspunde
pas.
marți, 30 decembrie 2008
duminică, 28 decembrie 2008
pauza
casc de-mi trosnesc falcile
mi-e somn de mor
si n-am chef sa dorm, ma joc cu mintea
ma gandesc cum ar fi ca pentru cateva zile, trei zile, patru, cinci
nimeni sa nu mai faca nimic, pur si simplu
toata lumea sa doarma, sa stea cu ochii pe pereti, sa stea.
sa incremeneasca tramvaiele pe linii si troleele suspendate de firele lor,
televizorul sa emita heterodina (parca-asa era denumirea stiintifica a piuelii)
sa nu sune telefoane si curentul electric sa se opreasca, si gazele, si apa.(daca se opreste curentul, s-a terminat si cu heterodina, ma rog)
dar ar fi liniste,
sa fie liniste
coloane de masini nemiscate, obloane grele la vitrine
ce-as face eu? ce-am face noi?
cu o rezerva zdravana de lumanari, motorina pentru generator, baxuri de apa minerala si cateva sticle cu vin primite de craciun, o juma de kil de tequilla si frigiderul aproape plin
as sta, poate, linistita
as citi, as asculta linistea, as merge pe jos..
cafea? cum as bea cafea? nu-mi place nessul, nu-l suport. si m-ar fi frig, sigur mi-ar fi frig fara centrala, nu? si telefonul? sa nu pot suna? sa nu ma sune nimeni? nu, asta nu-i bine. daca mi-e rau? daca ma imbolnavesc? nu pot sa merg cu masina? sa cumpar o ciocolata? tigarile, mi se termina tigarile...
si cainii? ce-au sa manance cainii? si la protv era un film pe care-as fi vrut sa-l vad. si oamenii care n-au mancare? si care n-au lumanari, si nici lemne sa faca foc? ce-ar face ei?
s-a dus dracului filozofia. in orice caz, ar fi de preferat ca nimeni sa nu faca nimic in alt anotimp, cel mai bine vara. si nu trei , patru, cinci zile. cred ca una ar fi de-ajuns. si n-ar fi rau sa fim si noi anuntati, sa apucam sa luam una, alta.
deocamdata am gasit solutia. ma culc. nu fac nimic, doar visez. e si asta o varianta. mult mai comoda, zic eu.
mi-e somn de mor
si n-am chef sa dorm, ma joc cu mintea
ma gandesc cum ar fi ca pentru cateva zile, trei zile, patru, cinci
nimeni sa nu mai faca nimic, pur si simplu
toata lumea sa doarma, sa stea cu ochii pe pereti, sa stea.
sa incremeneasca tramvaiele pe linii si troleele suspendate de firele lor,
televizorul sa emita heterodina (parca-asa era denumirea stiintifica a piuelii)
sa nu sune telefoane si curentul electric sa se opreasca, si gazele, si apa.(daca se opreste curentul, s-a terminat si cu heterodina, ma rog)
dar ar fi liniste,
sa fie liniste
coloane de masini nemiscate, obloane grele la vitrine
ce-as face eu? ce-am face noi?
cu o rezerva zdravana de lumanari, motorina pentru generator, baxuri de apa minerala si cateva sticle cu vin primite de craciun, o juma de kil de tequilla si frigiderul aproape plin
as sta, poate, linistita
as citi, as asculta linistea, as merge pe jos..
cafea? cum as bea cafea? nu-mi place nessul, nu-l suport. si m-ar fi frig, sigur mi-ar fi frig fara centrala, nu? si telefonul? sa nu pot suna? sa nu ma sune nimeni? nu, asta nu-i bine. daca mi-e rau? daca ma imbolnavesc? nu pot sa merg cu masina? sa cumpar o ciocolata? tigarile, mi se termina tigarile...
si cainii? ce-au sa manance cainii? si la protv era un film pe care-as fi vrut sa-l vad. si oamenii care n-au mancare? si care n-au lumanari, si nici lemne sa faca foc? ce-ar face ei?
s-a dus dracului filozofia. in orice caz, ar fi de preferat ca nimeni sa nu faca nimic in alt anotimp, cel mai bine vara. si nu trei , patru, cinci zile. cred ca una ar fi de-ajuns. si n-ar fi rau sa fim si noi anuntati, sa apucam sa luam una, alta.
deocamdata am gasit solutia. ma culc. nu fac nimic, doar visez. e si asta o varianta. mult mai comoda, zic eu.
vineri, 26 decembrie 2008
zile lungi de sarbatoare
imi plac sarbatorile, jur
dar ma epuizeaza.
nebunia incepe din ajun.
suna tudor, ajung in vreo ora ce sa aduc, vin alb, vin rosu, suna petre, vin sa va colind, suna ioana, pe la 8 e bine, sun-o pe tania, pune cadourile alea in pungi, aaa, domnu razvan, la multi ani, da, pe 26 te asteptam, baga cainii, scoate cainii, alo, da, da mama, heiii, e doctorul, craciun fericit si tie omule, mesaj, ah, tre sa raspund, e vlad din valea doftanei, schimba muzica, scimba muzica, am adus peste, facem gratar, vine mosuuu, vine mosuuuu, bianca n-ai voie pe scari, pune-ti caciula, mami, daca stai afara, unde-i cd-ul cu sinatra, nu-l mai am, lasa-ma cu muzica frantuzeasca in ajun de craciun romanesc, pune farfurii, pune pahare, ce bei, vrei salata, hai sa-ti pun o lingura de-asta, e excelenta, da-mi o bere neagra, cand s-a facut trei, fa patul sus, cara asternutul, unde-s pernele, ne uitam si noi la un film, culca-te ca e cinci jumate, vise amestecate, aoleuuu, e 11, du-te si ia-o pe mama, fata de masa cu brazi, unde-s servetelele de craciun, ca stiu ca le-am pus bine, la multi ani, la multi ani, suna telefonul, sunteti acasa, da, acum ne asezam la masa, erika, lasa calculatorul mama, salata asta, am luat reteta din practic in bucatarie, e cu pui si cu praz, hai, sa-ti pun si cateva sarmale, unde-i smantana, acum friptura, uite ai hrean, vin alb, vin rosu,la multi ani, la multi ani, ce frumos ai impodobit bradul, iti place parfumul, iti place esarfa, iti plac papucii, te-am nimerit la culoare, ce bine iti sta parul, aduc dulciurile, cozonac cu mac, mmmm, prajitura cu lamaie e minunata, nu mai pot sa respir, mi-am desfacut doi nasturi de la pantaloni, mama, de ce te-ai vopsit, parca esti tiganca, stefan, du-o pe mama acasa, du-o si pe maica-ta, spala vase, spala vase, sa vii repede inapoi ca la opt tre sa fim in titan, eeiii, la multi ani, asta-i pentru tine, asta-i pentru mine, nu vreau piftie, multumesc, nu ma mai pot misca, hai, taie un pic de lebar, vin rosu da-mi, iti sta bine cu parul rosu, mama mi-a zis ca parca sunt tiganca, multumim ca ati venit, ne vedem sambata, daaa, de sfantul stefan v-asteptam la noi,cat s-a facut ceasul, iar e trei, cum trece timpul, trezeste-te ca-i 12, la cat vine razvan, a zis ca dupa doua si vezi ca vine si dan cu fiica-sa, la dracu, nu i-am luat cadou, fac salata de varza sau salata de salata, desfa-mi o bere, iubitule, o beau la cafea, imi trag sufletul
mai am vreo ora la dispozitie
dupa care intru iar in vrie, vine si reli azi, sper ca n-ai uitat, mami, pot s-o chem pe larisa pe la mine, alo, daaa, ne vedem maine, v-asteptam, v-asteptam, la multi ani si voua
de-acum va las prieteni
trebuie sa bag berea la rece si sarmalele la cuptor, e-a doua zi de craciun doar. si maine e ziua iubitului meu.
daca-s obosita intrebi? da, dar sunt fericita.
alo, daaa, la muti ani, dragilor!!!! stefaaaan, baga cainii ca ajunge dan, a sunat, e la colt....
dar ma epuizeaza.
nebunia incepe din ajun.
suna tudor, ajung in vreo ora ce sa aduc, vin alb, vin rosu, suna petre, vin sa va colind, suna ioana, pe la 8 e bine, sun-o pe tania, pune cadourile alea in pungi, aaa, domnu razvan, la multi ani, da, pe 26 te asteptam, baga cainii, scoate cainii, alo, da, da mama, heiii, e doctorul, craciun fericit si tie omule, mesaj, ah, tre sa raspund, e vlad din valea doftanei, schimba muzica, scimba muzica, am adus peste, facem gratar, vine mosuuu, vine mosuuuu, bianca n-ai voie pe scari, pune-ti caciula, mami, daca stai afara, unde-i cd-ul cu sinatra, nu-l mai am, lasa-ma cu muzica frantuzeasca in ajun de craciun romanesc, pune farfurii, pune pahare, ce bei, vrei salata, hai sa-ti pun o lingura de-asta, e excelenta, da-mi o bere neagra, cand s-a facut trei, fa patul sus, cara asternutul, unde-s pernele, ne uitam si noi la un film, culca-te ca e cinci jumate, vise amestecate, aoleuuu, e 11, du-te si ia-o pe mama, fata de masa cu brazi, unde-s servetelele de craciun, ca stiu ca le-am pus bine, la multi ani, la multi ani, suna telefonul, sunteti acasa, da, acum ne asezam la masa, erika, lasa calculatorul mama, salata asta, am luat reteta din practic in bucatarie, e cu pui si cu praz, hai, sa-ti pun si cateva sarmale, unde-i smantana, acum friptura, uite ai hrean, vin alb, vin rosu,la multi ani, la multi ani, ce frumos ai impodobit bradul, iti place parfumul, iti place esarfa, iti plac papucii, te-am nimerit la culoare, ce bine iti sta parul, aduc dulciurile, cozonac cu mac, mmmm, prajitura cu lamaie e minunata, nu mai pot sa respir, mi-am desfacut doi nasturi de la pantaloni, mama, de ce te-ai vopsit, parca esti tiganca, stefan, du-o pe mama acasa, du-o si pe maica-ta, spala vase, spala vase, sa vii repede inapoi ca la opt tre sa fim in titan, eeiii, la multi ani, asta-i pentru tine, asta-i pentru mine, nu vreau piftie, multumesc, nu ma mai pot misca, hai, taie un pic de lebar, vin rosu da-mi, iti sta bine cu parul rosu, mama mi-a zis ca parca sunt tiganca, multumim ca ati venit, ne vedem sambata, daaa, de sfantul stefan v-asteptam la noi,cat s-a facut ceasul, iar e trei, cum trece timpul, trezeste-te ca-i 12, la cat vine razvan, a zis ca dupa doua si vezi ca vine si dan cu fiica-sa, la dracu, nu i-am luat cadou, fac salata de varza sau salata de salata, desfa-mi o bere, iubitule, o beau la cafea, imi trag sufletul
mai am vreo ora la dispozitie
dupa care intru iar in vrie, vine si reli azi, sper ca n-ai uitat, mami, pot s-o chem pe larisa pe la mine, alo, daaa, ne vedem maine, v-asteptam, v-asteptam, la multi ani si voua
de-acum va las prieteni
trebuie sa bag berea la rece si sarmalele la cuptor, e-a doua zi de craciun doar. si maine e ziua iubitului meu.
daca-s obosita intrebi? da, dar sunt fericita.
alo, daaa, la muti ani, dragilor!!!! stefaaaan, baga cainii ca ajunge dan, a sunat, e la colt....
miercuri, 24 decembrie 2008
poveste de craciun
tatalui meu
de astazi cred in minuni. dragostea face minuni. dragostea, cea care supravietuieste mortii.
e al doilea craciun de cand tata nu mai e langa noi. tata, cel mai drag parinte, cel mai bun camarad. tatal meu, cu barba si ochi blanzi, sprijin la necaz, sfatuitor de taina, tovaras de glume si nopti albe, complice la prostii, partener de tigara si cafea, ritual tainic al inimilor noastre. a plecat lasandu-mi in suflet, pentru totdeauna, un loc gol.
cimitirul e pustiu in ajun de craciun. palpaie pe ici colo candele, mangaiate de vant bland, iar norii deseneaza pe cer jocuri de lumina. fiica-mea merge in urma si bombane, asemenea iarna fara zapada, macar daca ar ninge putin, macar putin. taraste cu greu dupa ea creanga mare de brad si lasa printre morminte miros de rasina.
imi stapanesc cu greu lacrimile. nu vreau sa plang. are sa inceapa si ea si n-o mai pot opri. l-a iubit mult pe tata, mosul craciun al copilariei ei.
lumanarea raspandeste aroma de vanilie. lui ii placea. miros de brad in casa, iz de vanilie, dar mai ales, mai ales, aroma sarmalelor din cuptor. tata iubea craciunul.
de-acum suntem pline de noroi pe ghete, pe maini. intr-un fel ciudat, simt cum ma cuprinte o liniste adanca, un sentiment cu iluzie de fericire. fumez sprijinita de crucea rece de piatra in vreme ce o alta tigara arde mocnit pe pamanul afanat si-mi pare ca sunt usoara, ca toate necazurile ori probleme lumii imi sunt ridicate, de o mana nevazuta, de pe umeri. erika tropaie in loc. a inghetat.
mergem, ii zic, acum mergem.
in clipa in care trec breteaua gentii peste umar
se intampla.
incepe sa ninga. incepe sa ninga deodata, cu fulgi mari, mari si desi. ninge ca intr-o poveste. si eu, si ea ne privim fara cuvinte. pe obrajii mei, pe obrajii ei curg lacrimi.
ninge, ninge incredibil si din celalat colt de cer soarele arunca raze piezise peste morminte. pe aleea lunga dintre cruci suntem numai noi. si fulgii de zapada ne insotesc pasii pana la iesire. e ireal, e inaltator. e o minune, sopteste erika. bunicul mi-a facut cadou de craciun o ninsoare. stia ca-mi doresc. o constatare. o rosteste natural, convinsa de adevarul spuselor ei. un cadou pe care-l primeste cu drag, de dincolo de moarte.
in clipa in care am parasit cimitirul, ninsoarea s-a oprit, lasand pe cer locul soarelui, un soare clar si aramiu, soare de vara. in ajunul craciunului, am simtit mangaierea tatalui meu. in ajun de craciun, a nins pentru erika.
mos craciun exista. mos craciun exista si zambeste bland, ca tata.
de astazi cred in minuni. dragostea face minuni. dragostea, cea care supravietuieste mortii.
e al doilea craciun de cand tata nu mai e langa noi. tata, cel mai drag parinte, cel mai bun camarad. tatal meu, cu barba si ochi blanzi, sprijin la necaz, sfatuitor de taina, tovaras de glume si nopti albe, complice la prostii, partener de tigara si cafea, ritual tainic al inimilor noastre. a plecat lasandu-mi in suflet, pentru totdeauna, un loc gol.
cimitirul e pustiu in ajun de craciun. palpaie pe ici colo candele, mangaiate de vant bland, iar norii deseneaza pe cer jocuri de lumina. fiica-mea merge in urma si bombane, asemenea iarna fara zapada, macar daca ar ninge putin, macar putin. taraste cu greu dupa ea creanga mare de brad si lasa printre morminte miros de rasina.
imi stapanesc cu greu lacrimile. nu vreau sa plang. are sa inceapa si ea si n-o mai pot opri. l-a iubit mult pe tata, mosul craciun al copilariei ei.
lumanarea raspandeste aroma de vanilie. lui ii placea. miros de brad in casa, iz de vanilie, dar mai ales, mai ales, aroma sarmalelor din cuptor. tata iubea craciunul.
de-acum suntem pline de noroi pe ghete, pe maini. intr-un fel ciudat, simt cum ma cuprinte o liniste adanca, un sentiment cu iluzie de fericire. fumez sprijinita de crucea rece de piatra in vreme ce o alta tigara arde mocnit pe pamanul afanat si-mi pare ca sunt usoara, ca toate necazurile ori probleme lumii imi sunt ridicate, de o mana nevazuta, de pe umeri. erika tropaie in loc. a inghetat.
mergem, ii zic, acum mergem.
in clipa in care trec breteaua gentii peste umar
se intampla.
incepe sa ninga. incepe sa ninga deodata, cu fulgi mari, mari si desi. ninge ca intr-o poveste. si eu, si ea ne privim fara cuvinte. pe obrajii mei, pe obrajii ei curg lacrimi.
ninge, ninge incredibil si din celalat colt de cer soarele arunca raze piezise peste morminte. pe aleea lunga dintre cruci suntem numai noi. si fulgii de zapada ne insotesc pasii pana la iesire. e ireal, e inaltator. e o minune, sopteste erika. bunicul mi-a facut cadou de craciun o ninsoare. stia ca-mi doresc. o constatare. o rosteste natural, convinsa de adevarul spuselor ei. un cadou pe care-l primeste cu drag, de dincolo de moarte.
in clipa in care am parasit cimitirul, ninsoarea s-a oprit, lasand pe cer locul soarelui, un soare clar si aramiu, soare de vara. in ajunul craciunului, am simtit mangaierea tatalui meu. in ajun de craciun, a nins pentru erika.
mos craciun exista. mos craciun exista si zambeste bland, ca tata.
marți, 23 decembrie 2008
luni, 22 decembrie 2008
copilarie cu ciorapi trei-sferturi
o poni, poni, poni
stau la coada intr-o coloana de masini si, din colbul copilariei, cantecelul mi se insinueaza in minte. strabate in viteza anii. un joc cu batai de palme, ritmice si complicate.
academa mustafa
musta fa-fa-fa
come ga-ga-ga
dintr-un sertar prafuit al mintii, cuvintele caraghioase navalesc cu o acuratete incredibila.
undi epe, epe, epe
come tepe tepe tepe
undi ooooo
come goooo.
am 10 ani si ciorapii trei-sferuri imi atarna caraghios in jurul gleznelor. port parul prins in coada-de-cal pe care mi-o starnge mama cu un elastic. mereu protestez, caci elasticul imi agata dureros fire rebele de par. am genunchii permanent juliti de la "gardiana 10", jocul ala in care ne alergam ca dementii, si de la elastic, la care am luat campionatul la bloc. strang animale parasite, negociez la sange cu tata sa ma lase sa le tin macar o noapte, pe altele le ingrijesc in cutii de carton ascunse prin tufisuri. am doua prietene si o sleahta de pustani, care ma fluiera insistent sa ies la joaca. la scoala mi-au scazut nota la purtare ca am aruncat o punga cu apa in capul unor colegi din careu si ca l-am intepat cu un varf de compas pe baiatul din fata, in timpul orei de mate. pe deasupra i-a mancat pachetul de cateva ori blandului coleg marian,iar uniforma-mi sta mereu stramb. asa ca n-am putut sa iau premiul intai chiar daca aveam cea mai mare medie din clasa, spre disperarea mamei, sub zambetul complice al tatalui si invidia fatisa a tovarasilor de joaca pentru ca n-am luat bataie acasa. nu ma omor dupa jocurile astea cu batut din palme, dar sunt la moda si am invatat toate cantecele. zeci de cantece.
pe altele nu reusesc sa mi le amintesc. pe asta,insa, l-am fredonat azi toata ziua.
o poni, poni, poni
academa mustafa
musta-fa-fa-fa
come ga-ga-ga
undi epe epe epe
come tepe tepe tepe
undi oooo
come gooo...
stau la coada intr-o coloana de masini si, din colbul copilariei, cantecelul mi se insinueaza in minte. strabate in viteza anii. un joc cu batai de palme, ritmice si complicate.
academa mustafa
musta fa-fa-fa
come ga-ga-ga
dintr-un sertar prafuit al mintii, cuvintele caraghioase navalesc cu o acuratete incredibila.
undi epe, epe, epe
come tepe tepe tepe
undi ooooo
come goooo.
am 10 ani si ciorapii trei-sferuri imi atarna caraghios in jurul gleznelor. port parul prins in coada-de-cal pe care mi-o starnge mama cu un elastic. mereu protestez, caci elasticul imi agata dureros fire rebele de par. am genunchii permanent juliti de la "gardiana 10", jocul ala in care ne alergam ca dementii, si de la elastic, la care am luat campionatul la bloc. strang animale parasite, negociez la sange cu tata sa ma lase sa le tin macar o noapte, pe altele le ingrijesc in cutii de carton ascunse prin tufisuri. am doua prietene si o sleahta de pustani, care ma fluiera insistent sa ies la joaca. la scoala mi-au scazut nota la purtare ca am aruncat o punga cu apa in capul unor colegi din careu si ca l-am intepat cu un varf de compas pe baiatul din fata, in timpul orei de mate. pe deasupra i-a mancat pachetul de cateva ori blandului coleg marian,iar uniforma-mi sta mereu stramb. asa ca n-am putut sa iau premiul intai chiar daca aveam cea mai mare medie din clasa, spre disperarea mamei, sub zambetul complice al tatalui si invidia fatisa a tovarasilor de joaca pentru ca n-am luat bataie acasa. nu ma omor dupa jocurile astea cu batut din palme, dar sunt la moda si am invatat toate cantecele. zeci de cantece.
pe altele nu reusesc sa mi le amintesc. pe asta,insa, l-am fredonat azi toata ziua.
o poni, poni, poni
academa mustafa
musta-fa-fa-fa
come ga-ga-ga
undi epe epe epe
come tepe tepe tepe
undi oooo
come gooo...
sâmbătă, 20 decembrie 2008
scrisoare catre ea, vaca dracului
daca in drumurile tale
banale si triste
intre birou si casa
te opresti pe-aici, asculta-ma bine.
esti o vita. un gen de persoana pe care il detest. cu coltii ascutiti ascunsi sub mierea lipicioasa manjita pe buze, cu interese meschine si viata ieftina.
m-ai pacalit, da, mai bine de un an m-ai dus de nas. si stii de ce? pentru ca eu sunt o proasta.
eu te-am crezut, te-am bagat in seama. te-am crezut, da, si te-am ajutat.
si aveai nevoie de ajutor, asa-i? te-apropai de 30 de ani si nu erai in randul lumii, la casa ta, radeau colegele de tine si maica-ta facea presiuni, o, il iubesc atat de mult
ni ni ni, ni ni ni
na na na, na na na
una-doua telefon, trei-patru vizita, cinci-sase azi iesim in oras
bem, mancam, dansam, hai la mare, hai la munte, imi cade capul de oboseala, dar voiam sa te vad, atat de mult voiam sa te vad, o, da, venim la voi, dormim la voi, mancam la voi, ti-am luat un medalion, e genul tau, eu mi-am luat fusta ca a ta, o, tu esti extraordinara, cum sa fac, ce sa fac, esti prietena mea
in traducere libera
esti cea mai buna prietena a barbatului pe care vreau sa-l conving sa ma ia de nevasta
si-atunci fac frumos
ca stiu ca el te asculta, ca tine cont de ce spui, da, ai influenta asupra lui
pastele ma-tii de nesimtita
te-ai prefacut ca te imprietenesti cu mine, ai vrut sa-ti fiu aliat,
ti-ai concentrat minciunile si interesul atata vreme, ipocrita si rea, femeia dracului,
cum de n-am observat?
ni, ni, ni
na, na, na
da, ma, e fata buna
si te iubeste mult
daca tu esti convins, ia-o
te-ai maritat, te-ai scos
si-acum barbatul tau se-ascunde ca sa vorbeasca la telefon cu mine, fuge de la serviciu ca sa putem bea o cafea si sa schimbam doua vorbe despre vreme,
nici unul dintre noi nu-ti pronunta numele
si uite cum in toiul noptii eu iti scriu pe blog scrisoare, vaca dracului
ca sa-ti spun ca, in ciuda faptului ca l-ai prostit,
prietenul meu e un barbat inteligent. sau cel putin asa sper.
banale si triste
intre birou si casa
te opresti pe-aici, asculta-ma bine.
esti o vita. un gen de persoana pe care il detest. cu coltii ascutiti ascunsi sub mierea lipicioasa manjita pe buze, cu interese meschine si viata ieftina.
m-ai pacalit, da, mai bine de un an m-ai dus de nas. si stii de ce? pentru ca eu sunt o proasta.
eu te-am crezut, te-am bagat in seama. te-am crezut, da, si te-am ajutat.
si aveai nevoie de ajutor, asa-i? te-apropai de 30 de ani si nu erai in randul lumii, la casa ta, radeau colegele de tine si maica-ta facea presiuni, o, il iubesc atat de mult
ni ni ni, ni ni ni
na na na, na na na
una-doua telefon, trei-patru vizita, cinci-sase azi iesim in oras
bem, mancam, dansam, hai la mare, hai la munte, imi cade capul de oboseala, dar voiam sa te vad, atat de mult voiam sa te vad, o, da, venim la voi, dormim la voi, mancam la voi, ti-am luat un medalion, e genul tau, eu mi-am luat fusta ca a ta, o, tu esti extraordinara, cum sa fac, ce sa fac, esti prietena mea
in traducere libera
esti cea mai buna prietena a barbatului pe care vreau sa-l conving sa ma ia de nevasta
si-atunci fac frumos
ca stiu ca el te asculta, ca tine cont de ce spui, da, ai influenta asupra lui
pastele ma-tii de nesimtita
te-ai prefacut ca te imprietenesti cu mine, ai vrut sa-ti fiu aliat,
ti-ai concentrat minciunile si interesul atata vreme, ipocrita si rea, femeia dracului,
cum de n-am observat?
ni, ni, ni
na, na, na
da, ma, e fata buna
si te iubeste mult
daca tu esti convins, ia-o
te-ai maritat, te-ai scos
si-acum barbatul tau se-ascunde ca sa vorbeasca la telefon cu mine, fuge de la serviciu ca sa putem bea o cafea si sa schimbam doua vorbe despre vreme,
nici unul dintre noi nu-ti pronunta numele
si uite cum in toiul noptii eu iti scriu pe blog scrisoare, vaca dracului
ca sa-ti spun ca, in ciuda faptului ca l-ai prostit,
prietenul meu e un barbat inteligent. sau cel putin asa sper.
joi, 18 decembrie 2008
out of time
zi libera
m-am trezit pe la doua, nesigura, nu stiam daca-i dimineata sau pe inserat
am avut chef sa ascult dean martin si-am revazut catava secvente din casablanca
am mancat mai intai pilaf cu ciuperci si-apoi mi-am facut cafea
mi-am analizat in oglinda firele albe de par
incercand sa aman momentul in care sa testez rosul-aprins de la palette
acum zece ani aveam 26
si ma simt mult mai tanara decat atunci
mi-e lene sa ma imbrac si sa ies din casa, stiu ca la 5 trebuia sa ne intalnim, vin data viitoare, promit
stau pe canapea, e cald si miroase a portocale, privesc pe fereastra norii,
cainii dorm cu burtile-n sus
mai e o saptamana pana la craciun, prieteni
si azi am chef sa impodobesc bradul.
m-am trezit pe la doua, nesigura, nu stiam daca-i dimineata sau pe inserat
am avut chef sa ascult dean martin si-am revazut catava secvente din casablanca
am mancat mai intai pilaf cu ciuperci si-apoi mi-am facut cafea
mi-am analizat in oglinda firele albe de par
incercand sa aman momentul in care sa testez rosul-aprins de la palette
acum zece ani aveam 26
si ma simt mult mai tanara decat atunci
mi-e lene sa ma imbrac si sa ies din casa, stiu ca la 5 trebuia sa ne intalnim, vin data viitoare, promit
stau pe canapea, e cald si miroase a portocale, privesc pe fereastra norii,
cainii dorm cu burtile-n sus
mai e o saptamana pana la craciun, prieteni
si azi am chef sa impodobesc bradul.
marți, 16 decembrie 2008
claudiu
am iubit, de-a lungul (si de-a latul) vietii mele, destui barbati. dar nici unul nu mi-a ramas atat de adanc scris in inima. si atat de clar intiparit in minte.
dupa atata vreme, c-au trecut ani de-atunci, inca respir adanc cand gandu-mi il cauta printre amintiri. si intotdeauna il asociez cu mirosul de frunze al toamnei. si cu cel al iernii, in paris. dar tocmai despre asta am a povesti.
azi am vazut un tip pe strada, un barbat a carui silueta mi-a amintit de claudiu. cum dracu de n-am nicio poza cu el? si cum de-l pot recompune atat de bine? vorba cu vorba, gest cu gest, de parca ar fi fost ieri.
am intepenit cand l-am vazut prima oara, era o seara de toamna, pe o terasa din bucuresti. mirosea afara a frunze uscate, era racoare si statea sa ploua. eram o gramada, stransi unii in altii la o masa. stiu ca radeam in hohote si mai stiu cum am tresarit si mi-a inghetat rasul cand l-am privit. mi-a cazut capul. mi-a cazut si s-a facut bucati.
avea 23 de ani pe-atunci. de loc dintr-un oras din ardeal, statea de aproape un an la paris, statea ilegal si muncea "la negru". era barman intr-un local italienesc. dar asta aveam sa aflu cateva ore mai tarziu, fumand amandoi dintr-o tigara, ascunsi pe balconul de la apartamentul prietenei mele, la o petrecere ad-hoc pe care a suportat-o in acea seara, biata fata, obligata de mine.
claudiu, claudiu. l-am zarit in secunda in care a aparut in campul meu vizual. mi-a furat privirile. inima a prins a-mi bate mai repede. cand am inteles ca are sa stea la masa cu noi, caci era in vizita la bucuresti taman la un amic de-al meu, am innebunit, am innebunit. m-am topit.
n-am sa uit, n-am sa uit niciodata. usor timid, usor infrigurat, purta o geaca de blugi albastra. avea parul negru, discret grizonat in ciuda varstei si tuns scurt, tenul inchis, ten de marocan si contrastul senzational cu ochii, ochi verzi-galbui, ochi incredibili, ochi atenti. ochi de pisica. fata prelunga, pometii ferm conturati, nasul drept, zambet fantastic, zambet care lumineaza fata. maini superbe, voce calma si joasa cu accentul molcom al ardelenilor, cantat cu senzualitate de francez. imi amintesc ca m-a fascinat. era asezat in fata mea, la mica distanta si nu ma puteam impiedica sa-l privesc. nu mai vorbeam, nu mai respiram. eram pierduta, ametita, beata de el.
am smucit-o pe prietena mea si-am tarat-o dupa mine la baie. "m-am indragostit". imi ardeau ochii. "mie nu mi se pare cine stie ce", mi-a spus si am urat-o. dar aveam deja un plan. "vreau sa dam o petrecere la tine". stiam ca-i sunt parintii plecati, stiam. "cand?" m-a intrebat mirata. "azi". imi zvacneau tamplele. "nici gand". am rugat-o, m-a refuzat. am implorat-o, am amenintat-o, m-a refuzat, i-am promis fusta mea de piele, senzationala mea fusta de piele neagra, am convins-o. era joi seara, joia oarba...
a acceptat pe loc invitatia, fara nicio intrebare, fara niciun comentariu. trei luni mai tarziu, in miez de noapte, in patul mare dintr-o camera stramta de pe rue saint-jacques din paris, claudiu mi-a povestit ca, in vreme ce eram la baie, i-a cerut numarul meu de telefon amicului nostru comun. ca voia sa ma mai vada. ca TREBUIA sa ma mai vada. provocare? noroc? intamplare ? chimie? sau pur si simplu dragoste, dragoste la prima vedere? nu stiu. n-am sa stiu niciodata.
stiu doar ca in seara aceea, in drum spre cheful aranjat in toaleta unui local, mergand pe jos prin toamna, claudiu si-a potrivit pasul cu al meu si mi-a oferit bratul.
dupa doua zile il insoteam in gara de nord. pleca, pleca purtand in minte sufletul meu. ne iubeam, incredibil, enorm, prosteste, absurd, ne iubeam dupa o mie de cuvinte si imbratisari furate pe la colturi de strada. chipul lui frumos, itit in dreptunghiul ferestrei de tren, ochii palizi inotand in lacrimi retinute, durerea sfasietoare din suflet pe peronul devenit pustiu, toate m-au urmarit multa vreme, umbre lungi in nopti albe, negre nopti.
in luna decembrie a anului 1991, primeam o invitatie semnata de un cetatean francez cu nume italian. aprig si sentimental, patronul lui claudiu se saturase de imensele notele de plata de la telefonul din bar. si-i facuse hatarul angajatului din romania care iubea o fata de departe...
trei saptamani. trei saptamani de iubire, in prima luna a lui 1992. clipele s-au dilatat si-au umplut lumea. nu-mi amintesc decat fericire. ochii lui claudiu in intuneric. mana mea pierduta intr-a lui. iubire, iubire. si mirosul de iarna la paris.
pe urma eu n-am vrut sa raman, pe urma el n-a vrut sa se intoarca, pe urma am plans amadoi, pe urma m-a durut, pe urma ne-am scris, pe urma am sperat, pe urma, oh, pe urma durerea s-a stins, arsa de soarele verii, pe urma...
trei ani la rand, in luna ianuarie, am primit aceeasi carte postala. nesemnata. o sepia cu o imbratisare sfasietoare pe un pod. era iarna, la fel ca atunci. in fotografie nu, nu eram noi, dar locul mi-l aminteam. si imbratisarea. de fapt mi-o amintesc si-acum.
la paris, insa, n-am mai fost niciodata.
dupa atata vreme, c-au trecut ani de-atunci, inca respir adanc cand gandu-mi il cauta printre amintiri. si intotdeauna il asociez cu mirosul de frunze al toamnei. si cu cel al iernii, in paris. dar tocmai despre asta am a povesti.
azi am vazut un tip pe strada, un barbat a carui silueta mi-a amintit de claudiu. cum dracu de n-am nicio poza cu el? si cum de-l pot recompune atat de bine? vorba cu vorba, gest cu gest, de parca ar fi fost ieri.
am intepenit cand l-am vazut prima oara, era o seara de toamna, pe o terasa din bucuresti. mirosea afara a frunze uscate, era racoare si statea sa ploua. eram o gramada, stransi unii in altii la o masa. stiu ca radeam in hohote si mai stiu cum am tresarit si mi-a inghetat rasul cand l-am privit. mi-a cazut capul. mi-a cazut si s-a facut bucati.
avea 23 de ani pe-atunci. de loc dintr-un oras din ardeal, statea de aproape un an la paris, statea ilegal si muncea "la negru". era barman intr-un local italienesc. dar asta aveam sa aflu cateva ore mai tarziu, fumand amandoi dintr-o tigara, ascunsi pe balconul de la apartamentul prietenei mele, la o petrecere ad-hoc pe care a suportat-o in acea seara, biata fata, obligata de mine.
claudiu, claudiu. l-am zarit in secunda in care a aparut in campul meu vizual. mi-a furat privirile. inima a prins a-mi bate mai repede. cand am inteles ca are sa stea la masa cu noi, caci era in vizita la bucuresti taman la un amic de-al meu, am innebunit, am innebunit. m-am topit.
n-am sa uit, n-am sa uit niciodata. usor timid, usor infrigurat, purta o geaca de blugi albastra. avea parul negru, discret grizonat in ciuda varstei si tuns scurt, tenul inchis, ten de marocan si contrastul senzational cu ochii, ochi verzi-galbui, ochi incredibili, ochi atenti. ochi de pisica. fata prelunga, pometii ferm conturati, nasul drept, zambet fantastic, zambet care lumineaza fata. maini superbe, voce calma si joasa cu accentul molcom al ardelenilor, cantat cu senzualitate de francez. imi amintesc ca m-a fascinat. era asezat in fata mea, la mica distanta si nu ma puteam impiedica sa-l privesc. nu mai vorbeam, nu mai respiram. eram pierduta, ametita, beata de el.
am smucit-o pe prietena mea si-am tarat-o dupa mine la baie. "m-am indragostit". imi ardeau ochii. "mie nu mi se pare cine stie ce", mi-a spus si am urat-o. dar aveam deja un plan. "vreau sa dam o petrecere la tine". stiam ca-i sunt parintii plecati, stiam. "cand?" m-a intrebat mirata. "azi". imi zvacneau tamplele. "nici gand". am rugat-o, m-a refuzat. am implorat-o, am amenintat-o, m-a refuzat, i-am promis fusta mea de piele, senzationala mea fusta de piele neagra, am convins-o. era joi seara, joia oarba...
a acceptat pe loc invitatia, fara nicio intrebare, fara niciun comentariu. trei luni mai tarziu, in miez de noapte, in patul mare dintr-o camera stramta de pe rue saint-jacques din paris, claudiu mi-a povestit ca, in vreme ce eram la baie, i-a cerut numarul meu de telefon amicului nostru comun. ca voia sa ma mai vada. ca TREBUIA sa ma mai vada. provocare? noroc? intamplare ? chimie? sau pur si simplu dragoste, dragoste la prima vedere? nu stiu. n-am sa stiu niciodata.
stiu doar ca in seara aceea, in drum spre cheful aranjat in toaleta unui local, mergand pe jos prin toamna, claudiu si-a potrivit pasul cu al meu si mi-a oferit bratul.
dupa doua zile il insoteam in gara de nord. pleca, pleca purtand in minte sufletul meu. ne iubeam, incredibil, enorm, prosteste, absurd, ne iubeam dupa o mie de cuvinte si imbratisari furate pe la colturi de strada. chipul lui frumos, itit in dreptunghiul ferestrei de tren, ochii palizi inotand in lacrimi retinute, durerea sfasietoare din suflet pe peronul devenit pustiu, toate m-au urmarit multa vreme, umbre lungi in nopti albe, negre nopti.
in luna decembrie a anului 1991, primeam o invitatie semnata de un cetatean francez cu nume italian. aprig si sentimental, patronul lui claudiu se saturase de imensele notele de plata de la telefonul din bar. si-i facuse hatarul angajatului din romania care iubea o fata de departe...
trei saptamani. trei saptamani de iubire, in prima luna a lui 1992. clipele s-au dilatat si-au umplut lumea. nu-mi amintesc decat fericire. ochii lui claudiu in intuneric. mana mea pierduta intr-a lui. iubire, iubire. si mirosul de iarna la paris.
pe urma eu n-am vrut sa raman, pe urma el n-a vrut sa se intoarca, pe urma am plans amadoi, pe urma m-a durut, pe urma ne-am scris, pe urma am sperat, pe urma, oh, pe urma durerea s-a stins, arsa de soarele verii, pe urma...
trei ani la rand, in luna ianuarie, am primit aceeasi carte postala. nesemnata. o sepia cu o imbratisare sfasietoare pe un pod. era iarna, la fel ca atunci. in fotografie nu, nu eram noi, dar locul mi-l aminteam. si imbratisarea. de fapt mi-o amintesc si-acum.
la paris, insa, n-am mai fost niciodata.
luni, 15 decembrie 2008
festival 39
ma duc destul de des la festival 39
tanarul de la intrare zambeste cu toti dintii, ma stie de-acum, ca-i scap mereu cate un ban de hartie elegant indoit, ca sa stau linistita ca de pe o masa teoretic ocupata dispare brusc cartonul ala cu rezervat, nu incurajez spaga, dar n-am incotro, ajung acolo la o ora de varf, la opt seara toata lumea vrea sa se ascunda in localul ala cu ferestre catre piata unirii, cu lumina difuza si zdranganit de pian
imi place cum miroase, a cafea, a fresh de portocale si a mancare condimentata
imi place clinchetul paharelor si ador conversatiile de la mese, purtate cu voce scazuta, rasetele
uneori, seara
cu un pahar de vin in fata, in compania unor prieteni dragi
nu mai am nevoie sa spun nimic
imi pare ca vorbele devin inutile, vreau doar sa stau asa, cu privirea catre luminile din piata, sa fumez, sa respir sentimentul ala de bucurie discreta, calda, calma. festival 39 e unul dintre putinele localuri din bucuresti care reuseste sa ma rupa de context. nu mai conteaza ora, ziua, luna. nici anul. e o capsula a timpului, de unde am iesit intotdeauna zambind, indiferent de cat am baut.
tanarul de la intrare zambeste cu toti dintii, ma stie de-acum, ca-i scap mereu cate un ban de hartie elegant indoit, ca sa stau linistita ca de pe o masa teoretic ocupata dispare brusc cartonul ala cu rezervat, nu incurajez spaga, dar n-am incotro, ajung acolo la o ora de varf, la opt seara toata lumea vrea sa se ascunda in localul ala cu ferestre catre piata unirii, cu lumina difuza si zdranganit de pian
imi place cum miroase, a cafea, a fresh de portocale si a mancare condimentata
imi place clinchetul paharelor si ador conversatiile de la mese, purtate cu voce scazuta, rasetele
uneori, seara
cu un pahar de vin in fata, in compania unor prieteni dragi
nu mai am nevoie sa spun nimic
imi pare ca vorbele devin inutile, vreau doar sa stau asa, cu privirea catre luminile din piata, sa fumez, sa respir sentimentul ala de bucurie discreta, calda, calma. festival 39 e unul dintre putinele localuri din bucuresti care reuseste sa ma rupa de context. nu mai conteaza ora, ziua, luna. nici anul. e o capsula a timpului, de unde am iesit intotdeauna zambind, indiferent de cat am baut.
...invie din propria-i cenusa
la dracu, doar sunt femeie.
cand vreodata o femeie a spus "oh,,,n-am sa mai fac asta, sau ailalta" si s-a si tinut de cuvant???
mi-am schimbat
laptopul
serviciul si-s pe cale sa-mi schimb si
culoarea parului
naravul ba.
mi-era dor de voi, de mine mi-era dor
acum cainele titina a navalit peste mine pe canapea(ua de piele bruna, pe care am dat sute de euro in vremea in care eram suficient de credula incat sa-mi imaginez ca n-am sa primesc cainii in casa si-am sa-i las sa doarma, precum cainii, in cotetele lor din curte)
am baut patru beri tuborg christmans brew in sticla blue si m-am enervat cand un amic mi-a explicat motivele pentru care vrea sa se-nsoare la anu'
erika a luat 9 la teza la romana si tot 9 la mate
mare performanta
pentru care a cerut de la mos craciun un telefon nokia saptemii si ceva
am o noua pasiune, pentru pene siciliene
un tip de la serviciul asta nou tot incearca sa m-agate
si pe altul il stiu dintr-un pat stramt, dintr-o garsoniera inchiriata
dar ne zambim politicos, complice si insinuant
stefan m-a enervat zilele astea mai rau decat de obicei, ne-am certat sistematic, seara incepand cu ora 10, e iarna sau ce dracu e asta, nici macar nu ninge
acum mi-e somn, mi-e somn
dar zuzeta
doar ce s-a trezit. bine v-am regasit, prieteni.
cand vreodata o femeie a spus "oh,,,n-am sa mai fac asta, sau ailalta" si s-a si tinut de cuvant???
mi-am schimbat
laptopul
serviciul si-s pe cale sa-mi schimb si
culoarea parului
naravul ba.
mi-era dor de voi, de mine mi-era dor
acum cainele titina a navalit peste mine pe canapea(ua de piele bruna, pe care am dat sute de euro in vremea in care eram suficient de credula incat sa-mi imaginez ca n-am sa primesc cainii in casa si-am sa-i las sa doarma, precum cainii, in cotetele lor din curte)
am baut patru beri tuborg christmans brew in sticla blue si m-am enervat cand un amic mi-a explicat motivele pentru care vrea sa se-nsoare la anu'
erika a luat 9 la teza la romana si tot 9 la mate
mare performanta
pentru care a cerut de la mos craciun un telefon nokia saptemii si ceva
am o noua pasiune, pentru pene siciliene
un tip de la serviciul asta nou tot incearca sa m-agate
si pe altul il stiu dintr-un pat stramt, dintr-o garsoniera inchiriata
dar ne zambim politicos, complice si insinuant
stefan m-a enervat zilele astea mai rau decat de obicei, ne-am certat sistematic, seara incepand cu ora 10, e iarna sau ce dracu e asta, nici macar nu ninge
acum mi-e somn, mi-e somn
dar zuzeta
doar ce s-a trezit. bine v-am regasit, prieteni.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)