fuga

in urma cu vreo trei ani, cand am decis sa ma mut in afara orasului, "nu mai suport bucurestiul" era mai degraba o figura de stil.
voiam casa pe pamant, de spaima cutremurelor, de oboseala de vecini nesimtiti, de dragul unui seslong pe terasa in soarele de dimineata, de bucuria mirosului de pamant, de gradina udata pe seara, de loc unde s-alerge cainii, de nevoia de spatiu, de fascinatia focului de tabara, de muzica tare sau linistea teribila.
de anul trecut, de cand in sfarsit am reusit sa fug vreo patru kilometri dincolo de margine
m-am uitat deseori, in dupa-amiezele linistite
catre siluetele indepartate ale blocurilor, catre pacla cenusie de deasupra orasului, catre amintirea zarvei din centru
si uneori am avut nostalgia citadina
eu sunt o fata de oras
imi place sa vad oameni, sa pierd vremea la terase, sa bat magazinele, sa ies la plimbare in miez de noapte, sa ma amestec in multime, sa stau la coada la gogosi si sa intru in vorba cu floraresele, zgomotul tramvaiului de dimineata nu m-a deranjat niciodata
dar nu mi-a parut nicio clipa rau
ca am plecat
am ales corect.
asta seara, la masa de lemn din curte, in bataia vantului si-n lumina lampii cu gaz pe care de curand am cumparat-o de la hornbach
am facut bilantul celor doua zile in care am (re)simtit orasul de-aproape. fara masina, multe scari si inghesuiala la metrou, zgaltaieli si inghesuiala in tramvai, inghesuiala in praf si soare, mirosuri ciudate in taxiuri si deruta in mijlocul unor oameni deloc asemanatori celor din nostalgiile mele
o lume pestrita si obosita
nervoasa, un oras pestrit si obosit, bantuit de miros de mucegai si ulei incins
gust de praf si nepasare de beton.

asta seara, la masa de lemn din curte
am privit inapoi
imi amintesc cu drag strada copilariei mele, garsoniera din militari pe care-am impartit-o cu primul iubit, tufele de liliac de pe venerei, cluburile de la subsol pe unde mi-am pierdut noptile, vecinii de bloc, cartierul, piata obor si parcul ioanid, tramvaiul zgomotos si valurile de lume de pe magheru, centrul vechi si terasa de la dud, sala dalles si strazile pietruite, mirosul de asfalt incins din noptile de vara, scarnetul franelor din diminetile ploioase.
de-acum stiu, stiu si pot sa spun
iubesc bucurestiul, orasul frumos al amintirilor mele
dar nu-l vreau inapoi.

pieton prin bucuresti

hai, hai
sa prindem verde, sa trec si eu
semaforul palpaie descurajator, apas pedala, am timp, am timp
fractiune de secunda
am trecut, am trecut
neasteptat renaultul kangoo visiniu franeaza brusc, un pieton i s-a aruncat in fata, franeaza brusc, vad in fata ochilor stopurile rosii, stopurile rosii
franez, prea tarziu
un metru, doi, nu, n-o sa se opreasca
taras, cu frana la podea
cu frana scrasnind a disperare
intru in plin in curul lui plat.
impact previzibil.
cioburi de la farul meu stang se-amasteca in praf
capota zambeste had, saltata ca o cocoasa de camila, omul isi pune mainile-n cap
imi vine sa rad
dar mi-e ciuda, in juma de ora am sedinta
mi-e foame si dupa-amiaza am o intalnire in capatul celalat al orasului
la dracu
ii zic omului, la accidente usoare mergem la noapte
pe la 11, 12 se mai domolesc tamponarile
urc masina pe-o bordura, stinghera si caraghioasa
respir adanc
si pornesc, dupa o pauza de vreo cinci ani,
pieton prin bucuresti.

timp

sunt obosita
si zilele trec prea repede n-am timp
n-am timp n-am timp n-am timp
ma enervezi dimineata
vreau sa dorm si insisti
de ce dracu trebuie sa ma scol
ma apesi pe stomac ma gadili si ma doare capul
ia mana
tip
lasa-ma-n pace
sunt obosita
pe urma imi pare rau si te sun de zece ori in jumatate de ora
sa-ti povestesc ce vad pe fereastra cum oamenii sunt cenusii si mie mi-e dor
de tine
atatea cuvinte rostesc intr-o zi
cu atata lume vorbesc inutil
urc scarile calculatorul mesaje cafea suna telefonul
hai sa fumam tot felul de lucruri de care nu-mi pasa
bem cafea bem ce mancam azi ala nu m-a sunat soacra-mea a spart paharul ei preferat oh copilul mi-a spus literele
suna telefonul suna telefonul
zic ne vedem sambata tuturor le zic ne vedem sambata
as bea o bere la halba cu spuma de-un deget
hai draga sa mancam la citygril am vazut tricouri super la kenvelo s-a aprins un bec pe bordul masinii o sa fie furtuna concediu in tunisia ala are un cur beton m-a enervat sefu nevasta-mea nu spala vasele unde iesim sa dansam m-am imbatat rau ma las de fumat regimul disociat e cel mai bun cat costa asta nu mai am bani cine te enerveaza mai mama fa-ti lectiile draga ti-ai facut tatuaj am stat o ora la coafor tampita aia nu mi-a dat restul
suna telefonul suna telefonul
bancul e prost iti dau un film nu mai sunt locuri la gradinita primarii care au sanse unde ne vedem pe lipscani pene arabiata nu mai rade m-am calcat pe fusta
vreau sa dorm
in hamac
vreau sa dorm
iubitule ajung tarziu azi sau hai tu in centru sa bem bere la terasa
nu sunt obosita nu sunt obosita
e trei noaptea vino in pat
nu vin
e intuneric si liniste ma odihnesc
privesc cerul prin fereastra de pe acoperis si respir acum taci
n-am timp sa-ti spun ce simt
dar o sa te sun maine dupa ce tip sa ma lasi in pace
o sa te sun sa-ti spun ca mi-e dor de tine
dar azi n-am timp n-am timp
si zilele trec prea repede n-am timp

intr-o zi insa
o sa am
sigur o sa am.

vise

visez tot felul de lucruri si intamplari.
dorm putin si visez
obositor de mult si ciudat.
unele vise par atat de reale incat ma trezesc uneori derutata
cand o fi fost ala in patul meu, baiatul ala pe care nu l-am mai vazut de-un secol
m-a imbratisat tandru
dimineata parfumul lui atarna ireal, agatat de perna
pe urma
mirosul marii, in cabina stramta a unui iaht
si sertarul la care m-am repezit dimineata, sa caut siragul de perle pe care-l ascunsesem in vis
am cautat cateva zile sandalele cu sireturi
le purtasem la o petrecere, pe pontonul terasei dintr-o insula greceasca
imi aminteam perfect muzica, rochia alba care-mi venea bine, luminile calde reflectate-n mare
imi doresc sa merg in casa in care am fost de-atatea ori, in care tapetul e de fiecare data altul si mobila altfel asezata, dar eu o recunosteam, o recunosc
de fiecare data ajung acolo noaptea
si n-am reusit niciodata sa-mi amintesc strada, strada ingusta cu pavaj de piatra cubica
deja-vu, un flash
eu stiu ca asta s-a mai intamplat candva, la fel, la fel
cand?
de multe ori in vis
dar s-a intamplat.