zuzeta's

vizita

2010-07-21T23:40:00.003+03:00

am un sentiment ciudat cand intru pe blog. aici viata a incremenit si ma sperie. de fiecare data, rar, cand m-am vizitat, m-am simtit straina mie si am fugit.
ce sa-mi mai spun dupa atatea luni de tacere?
am vorbit altfel, am vorbit tare. si cand n-am avut nimic a spune am tacut si-am privit.
nu mai stiu sa scriu. nu ma mai regasesc in cuvinte picurate catre nicaieri in miez de noapte, nu mai am rabdare, nu mai am timp.
e vara si lumea asta inchisa in laptopuri si calculatoare ma sufoca. de fapt ma sufoca exact in momentul asta si un abur dens de raid outdoor, cu care am dat in disperare in casa. pana am declansat alarma de gaze, care urla. daca nici in noaptea asta nu scap de tantari, nu mai stiu ce altceva sa fac.
poate ca toamna o sa ma reinvete drumul catre partea asta din mine care a ramas parasita pe-aici. pana atunci
raman cu vara. si cu lumea mea reala. asa, cu bune si cu rele. fara prea multe ganduri si constatari. cu nopti lungi si bere rece. cu oameni, cu emotii sau certuri. raman...

cand primavara moare

2010-03-23T04:49:00.003+02:00

si-acum imi vine sa plang si sa strig, hei, opreste-te
da timpul inapoi si mai incearca odata. ai gresit undeva, n-ai fost atent.
m-auzi? opreste-te acum.

urla vantul si mi se face frica. e neagra noaptea asta, e lunga si grea, e trista si rece. primavara a disparut, inghitita de moarte. astept dimineata ca pe-o izbavire. ca poate maine n-o sa ma mai doara. ca poate maine se va fi reparat ce-a fost distrus azi. si nu, nu vreau sa cred ca asta e sfarsitul.
si plang, dar ce folos?!
dintr-o amintire imi zambeste mile, din alta georgica. fiecare in felul lui.
nu pot sa-mi iau ramas bun. nu inca. acum plang.

14 ani

2010-02-09T23:22:00.007+02:00

unu, doi, trei
respir adanc, aprind imediat o tigara
trag primul fum adanc, sa-l simt cum intra-n alveole,
reactiile nu-mi sunt suficient de rapide, o fi varsta
expir
si ma prefac foarte interesata de al doilea fum, sangele imi bate tamplele
ce fac? ce zic?
mintea mi se taraste pe burta, trag de timp cu o intrebare suplimentara, destul de tampita
in timpul asta evaluez riscurile unui nu, avantajele unui da, probabilitatile, posibilitatile, ma intorc in timp, am iar 14 ani si vreau sa ma duc la o petrecere, nici vorba, ah, mama, ti-as sparge capul, vin toti prietenii mei, e important, nu pot sa lipsesc, nu pot sa ratez cheful asta, treci la tine in camera, sa va ia dracu, te rog, mamaaa, te rog, promit
urasc privirea aia neinduratoare, urasc viata asta
ce daca am de toate, nu-mi trebuie, as vrea doar putina intelegere
asta-ti trebuie? petrecere? lacrimi grele imi pateaza perna, in vreme ce ei danseaza si rad, trebuie sa inventez ceva, sa nu ma fac de ras ca nu m-a lasat mama, vreau doar sa treaca timpul si sa nu ma mai doara, vreau doar sa scap, intr-o zi o sa fug de-acasa, intr-o zi am fugit de-acasa

mai trag un fum
am atriile plina de grija si ventriculele de indoieli
de la inaltimea varstei mele
un chef la munte, la 14 ani, mi se pare o nebunie
hai, mama, ca vin toti prietenii mei
fumul tigarii danseaza

cum e drumul, unde o sa dormi, cine mai vine, cati ani au aia, o sa fie bautura, cineva aduce poate iarba, e frig si zapada, ai ce manca, poate iti fura telefonul, ah, esti prea mica pentru atatea capcane prea mari, cine o sa-ti poarte de grija, daca se intampla ceva, daca ai vreo problema, daca, daca

nepuse, intrebarile musca din mine
da sau nu, trebuie sa raspund, da sau nu
ea imi pandeste cu speranta privirea, te rooog, te rooog,
am terminat tigara si trebuie sa risc
trebuie sa raspund. sunt rationala? egoista? exagerata? nu stiu. inchid ochii. imi vine sa rad, imi vine sa plang.

ei bine, da. poti sa te duci.
tu ai 14 ani. grijile-s ale mele. asa e firesc.

de ce m-am suparat pe mandruta

2010-01-07T01:21:00.006+02:00

nu m-am omorat niciodata dupa mandruta. adica, ce s-o mai dau de gard? mi s-a parut cam nesuferit, asa de la distanta, pe la stiri sau prin actiunile lui "la inaltime", indiferent de situatie.
uneori, cand mi-au mai picat in mana reviste de fete, am citit ceva materiale ori interviuri despre el, despre familie, despre copii
deh, de-astea casnice
care nici nu m-au impresionat, nici nu m-au iritat. un tip decent, o figura de televiziune care de atatia ani mi-a devenit familiara, un om.

dar aseara, pe la 12, cand am aruncat un ochi pe ziare si l-am vazut
surprins jenant cu o fatuca blonda
m-am enervat. nu pentru ca mandruta familistul ar avea o amanta.(din poze, filmulete si atitudine, fie vorba intre noi, nu cred ca a fost mai mult de un flirt vinovat si aproape firesc prin redactii de ziare ori televiziuni). nu m-am evervat nici ca paparazzii l-au vanat si i-au violat, vezi doamne, intimitatea din bmw.
m-a iritat felul prostesc in care lucian mandruta s-a predat scandalului. m-a enervat reactia lui din masina, si, mai mult, atitudinea lui de pe post (pe care la vremea respectiva n-am vazut-o). de parca incerca sa atraga atentia ca, in sfarsit, e protagonistul unui scandal. ca in sfarsit a intrat in randul lumii si a iesit cu o femeie cu alura de amanta, ba l-au mai prins si fotografii in ipostaze "incendiare".

a incercat o varianta, un fel de "care-i problema" chinuit(timp in care fata blonda si-a tras gluga pe chip - pfff) si s-a limitat la a tine mainile inclestate pe volan si privirea tintuita inainte.

aici m-am suparat. pentru ca omul nu a luptat nicio clipa pentru intimitatea lui. pentru statutul lui de barbat insurat. pentru familia si copiii lui. pentru dreptul lui de a plimba cu masina, pe la mogosoaia, o fata. colega de serviciu, inteleg. sau orice fata blonda.

v-am vazut cand o pupati pe domnisoara, striga paparazzo. si mandruta tace. i se ridica o minge la fileu si tace. pentru ca pret de cateva cadre, fotograful repeta verbul nevinovat "a pupa". doar tacerea prezentatorului tv il incurajeaza sa schimbe registrul si la a saptea intrebare sa foloseasca verbul "a saruta".
n-am inteles. n-am inteles de ce lucian mandruta nu a tras masina pe dreapta. de ce nu a parat inteligent. da, frate. sa v-o prezint. ea e coleg mea, mariana. angela, gina, manuela, oricum. si sigur ca o pupam. mi-a facut un mare serviciu. ii sunt dator, recunoscator, sunt impresionat. e un om deosebit si sunt mandru ca-i sunt coleg/prieten. bla,bla. orice. oricum. orice scuza era buna. orice explicatie era mai abila decat o tacere vinovata. orice intrebare avea raspuns.
apar pozele? si ce daca. si care e crima? vinovatia? lipsa de moralitate? intr-o familie unita, problemele de genul asta se rezolva oricum. cu sinceritate sau jumatati de adevar, cu povesti sau cu scuze. dar se rezolva in familie. nu pe post. nu cu scuze publice.
asta n-am inteles. de ce omul a strigat "hotu" inainte sa-i fie sparta casa. si m-am enervat. pentru ca mandruta s-a pus singur la zid. e ca si cand directorul unei scoli il prinde pe elev in wc cu tigara in mana, iar pustiul se sperie inutil si striga, autodistructiv, aaa, e prima oara cand fumez marijuana!!

pana la urma, micile sau marile vinovatii ne privesc. pana la urma ele ne fac rau doar noua sau familiilor, prietenilor, iubitilor, fratilor nostri. celor carora le pasa. pe mine nu ma afecteaza povestea de dragoste si tradare a lui lucian mandruta. nu cred ca s-a vrut tarat in asa ceva, cum s-ar putea deduce din insinuarile de mai sus. nici macar nu cred ca si-a inselat nevasta. si nici ca ma intereseaza. dar nu pot sa nu ma supar cand un om - chiar daca nu mi-e apropiat, ba nici simpatic- isi asuma oprobriul unei lumi care nu e in masura sa-l judece, nici sa-l condamne.
mandruta s-a aruncat in troaca. iar porcii mananca din troaca oricum, orice. nu conteza ca printre laturi cineva a scapat si un obiect de pret. porcilor le e foame. eu insami sunt un porc, aici, acum. si-n general, probabil, dar asta nu-mi mai asum.

goodbye, my friend

2009-12-31T03:25:00.008+02:00

stii ce am sa-ti spun in ajun de an nou?

ca printre cele mai urate lucruri de pe lumea asta este sa-ti parasesti prietenii.sa te pisi pe oamenii care tin la tine. sa le intorci spatele celor carora le pasa.
nu stiu daca te mai gasesc la adresa asta de mail. de fapt nici nu-mi pasa daca gandurile mele ajung vreodata la tine. le scriu acum ca sa nu ramana nespuse, ca sa nu ma urmareasca, ca sa nu ma mai doara.
te-am considerat atat timp aproape de mine, incat acum, cand esti de atata vreme departe, aproape ca-mi vorbesc mie. am incetat de mult sa mai caut explicatii. nici nu am a te intreba ceva. nici nu conteaza. acum nu mai conteaza.
pastrez in urma ta
un zambet
caci am zambit mereu cand te-am vazut, cand te-am auzit, cand mi-ai fost aproape, cand te-ai plans sau m-am plans eu, cand ne-a fost bine, cand ne-a fost rau, cand ne-am imbatat, cand ne-am trezit, cand am avut drame mai mari sau mai mici sau cand ne-am distrat prosteste amintindu-ne ca am fost odata
tineri.
de fapt, tu ai fost una dintre marile si importantele mele conexiuni cu trecutul. cu tineretea mea. una dintre putinele legaturi pe care le-am avut cu lumea in care, pe vremuri, nu era loc decat pentru ras.
asa am sa te pastrez in inima mea. ca pe o frantura de tinerete, pe care mi-ai adus-o acasa si dupa ce am imbatranit. cald, familiar, nebun si intelegator, egoist si iresponsabil,
doamne,
semanai atat de mult cu mine ca n-am putut sa nu te iubesc. fara sa stii sau sa intelegi, existenta ta mi-a fost sprijin tacit. gandul ca esti acolo, undeva, ca ma cunosti de mult, ca ma stii bine, cu bune si rele, cu jenante sau reconfortante aspecte mi-a multumit nevoia de incredere. de prietenie. de dragoste profunda.
eu sunt prin excelenta un om egoist. dar in egoismul meu te-am iubit pentru ce esti, nu pentru ce reprezentai pentru mine. absenta ta mi-a lasat un gol in viata. mi-ai lipsit fizic, psihic, sentimental. imi lipsesti si acum, intr-o noapte tampita, in care beau whisky cu gheata si scriu un mesaj catre nicaieri. fara tine am fost mai singura pe lume, pe lumea asta care nu prea-mi mai zambeste. in lumea asta pe care nu prea o mai inteleg. in lumea asta in care oamenii isi devin straini.

patetic si inutil, o sa te iubesc mereu. dar nu mai vreau sa te vad. vreau sa stiu ca ti-e bine, ca esti fericit, ca fantomele singuratatii au incetat sa te urmareasca. deseori ma gandesc ca numai o fericire profunda te-a impiedicat sa-mi fii prieten. si atunci ma bucur. si nu pot sa te urasc. si te iert ca m-ai lasat singura. si te iert ca m-ai renegat, ca m-ai sters din inima ta, acolo unde imi imaginez ca am fost vreodata. inteleg.
dar asta nu ma impiedica sa-mi fie dor.
de departe, in liniste, in paharul de whisky cu gheata, in amintirile mele tandre
despre una dintre cele mai frumoase relatii pe care le-am avut cu cineva. si ma recunosc, lucru care nu prea mi se intampla, invinsa.
te urasc pentru ca m-ai abandonat. dar te iubesc pentru ca ai facut-o. mi-ai oferit, astfel, sansa unei suferinte profunde, care ma innobileaza. sunt un om mai bun pentru ca te iubesc si tu m-ai uitat. altfel, as fi fost banala.
de fapt, du-te dracului. nu meritam asta. si nu inteleg. si ma revolt. si sufar. si esti un bou. si eu sunt o vaca pentru ca ii spun ca esti un bou.
dar mi-e mai usor, mai comod si mai linistitor
sa stiu ca viata iti e atat de frumoasa incat in ea nu mai loc de amintiri.
dar in ajun de an nou - a trecut un an deja- am sa-ti spun doar
ca o sa te iubesc mereu. chiar si atunci cand te urasc.

gata, ca nu va mai suport!!!!

2009-12-26T21:15:00.004+02:00

craciunul, lung prilej de mese intinse. de mancat a disperare. zeci de salate si salate, carne preparata in sute de feluri, cranati, sarmale, caltabosi, aaa, trebuie sa gusti, trebuie. mii de modele de cozonac. ore nesfarsite de stat la masa, pana cand simti cum scaunul iti intra prin oase, pana te inverzesti la fata si numai gandul ca mai urmeaza un fel de mancare iti starneste o migrena. zile in care ies de la naftalina toate rudele vrute si nevrute, verisoara, matusa, unchiul prin alianta, de la an la an mai prafuite si artagoase. se anima discutii vechi de un secol, care n-au nimic din parfumul acelor vremuri, ci doar samanta de scandal
ca-care-nu-a-dat-ca-care-cu-care-s-a certat-si-cum-s-a-impartit-averea-bunicii, apropouri peste piftia de curcan si ironii ascunse in sarmale, draga, dar prajiturile sunt cumparate? cine a facut cozonacul? maioneza nu e destul de acra, de unde sunt muraturile, aaa, nu te ridica de la masa inanintea matusii sanda (era sa zic tamara!), mama, ia-o mai usor cu vinul ca-ti cauzeaza la tensiune, ba geoana, ba basescu, taci ca habar n-ai, daneee, eu te iubesc dar nu vorbi asa cu batrana ta mama, are dreptate, copiii din ziua de azi, ce obraznicaturi, ce lipsa de bun simt, pe vremea noastra, mama, e prea cald, e prea frig, inchide geamul, deschide usa,
profesorii nu mai sunt ce-au fost si stateam cu noptile sa facem sarmale si cozonac, cuuum, nu stii sa faci cozonac? nici sarmale? vai de capul barbatului tau, alte vremuri, mama, femeile s-au emancipat
tu nu te baga in familia mea, ca nici eu n-am zis nimic cand copiii tai au sarit calul, nu e adevarat, eu ti-am cerut doar grigorescu, atat am vrut, un tablou, astia asteapta sa mor ca sa-mi toace averea, dar noi am fost familie longeviva, mama a trait 97 de ani, carnatii sunt prea picanti, cine i-a facut? si acum? ce mai mancam?prajitureleeee, prajitureleeeee!!!!

mult timp am fost necajita ca in familia mea nu era obiceiul meselor festive de craciun, la care sa se adune rudele si sa indoape cu bunatati, sa fim multi si fericiti, sa desfacem cadori, sa radem, sa ne bucuram, sa sarbatorim. din cauza acestui pseudo-complex, an de an, de ani de zile, accept sa merg, in a doua zi de craciun, la masa la soacra-mea. traditie de familie.
craciun fericit si voua.
si acum ma scuzati. ma doare capul ingrozitor si trebuie sa beau o limonada fara zahar. cred ca mi s-a aplecat.

dupa 20 de ani

2009-12-22T01:45:00.003+02:00

au trecut 20 de ani si inca
ma infior cand revad (pentru a cata oara?) imaginile zilelor si noptilor lui decembrie 89. inca ma sperie zgomotul multimii, vuietul taburilor, urletele. inca ma tem de fantoma lui ceausescu, de securisti, de militieni, de armata. mi-e frica de inghesuiala, de barbati cu veste sub care sunt ascunse revolvere, ma trezesc transpirata in mijlocul unui cosmar in care cineva ma impusca in spate, de aproape si, speriati, oamenii din jur ma calca in picioare strigand pentru libertate, ca vom muri si vom fi.
inca simt gustul fricii din noaptea in care am fugit de suierul gloantelor si de luminile rosii ale trasoarelor. nu pot sa uit amestecul de groaza cu speranta, chipurile ravasite care se perindau pe ecranul televizorului alb-negru, cojoacele de oaie si caciulile rusesti, steagurile gaurite, dictatorul, a fugit dictatorul, aplauze, bucurie, extaz, gloante, teroristi, discursuri, sange, moarte, se trage in piata universitatii, se trage la cc, se trage la televiziune, jos comunismul, am invins, fratilor, am invins.
dupa 20 de ani, n-am uitat nimic, nimic. de craciun ne-am luat ratia de libertate.
pe cea de ulei si zahar am ratat-o, in decembrie 89. am cumparat, in schimb, portocale. ieftin. apoi a nins, zile in sir.

noapte de iarna

2009-12-18T03:33:00.000+02:00

e 3.30 si ninge ca-n povesti.

asteptandu-l pe mos craciun

2009-12-16T15:15:00.004+02:00

cum am dat cu nasul de iarna

2009-12-15T16:17:00.011+02:00

dupa ce m-am incredintat ca ninge, ninge de-adevaratelea
m-am intors in pat, m-am invelit mai bine
si-am adormit.
dar la scurt timp
visele fierbinti mi-au fost tulburate si,
mama draguta si saritoare, am iesit cu greu din cadura patului, si mai greu din confortul casei
ca sa-mi fac drum pan la vreo 15 kilometri de oras, sa o aprovizionez cu dulciuri pe fiica-mea, care-si petrece vacanta la bunicii unei prietene.
trec peste partea cu gheata de pe geamurile masinii. am avut noroc cu o singura parte de curatat. trec si peste partea cu haosul de la iesirea din oras, trec peste coloane si peste masinile lasate in drum, cu avariile puse,
si ma trezesc in camp, pe o sosea ingusta, pustie, marginita de plopi incerti in bataia vantului, intr-un peisaj fascinant si dezolant
la volanul unui batran bmw din 85, celebrul rechin,
masina serioasa si asezata, caldura ca vara si muzica in surdina
fumez si cant, il vad de departe pe unul cu un logan cum trece nefiresc pe contrasens si o ia de-a latul pe sosea, astept cu sufletul la gura sa-l vad redresat, omuleeee
nu pot sa franez ca ma duc de-a dura cu tractiunea aia pe spate cu tot
desi batran, bmwul se comporta iarna ca un pusti virgin in calduri
la cea mai mica atingere o ia razna
distanta scade considerabil, parca aud tipatul de groaza al loganului care zace neputincios pe mijlocul drumului, asta ar fi culmea, singurele masini care circula pe o sosea pustie sa faca accident, frana de motor, batrane camarad, stiu ca nu-ti place dar n-avem incotro
ma agat de volan ca sa temperez twistul ce va sa-nceapa,
evaluez rapid decorul, just in case
masina icneste si gajaie, da sa danseze miscandu-si provocator curul cel mare
si, cu gratie de patinator, se aseaza de-a latul, paralel cu disperatul logan. la doar cativa metri distanta.
smucesc frana de mana si navalesc afara din masina, sa-i explic eu omului ala incremenit la volan cum e cu neamurile lui, vii sau moarte, cum e cu sofatul pe timp de iarna, cum...
apuc sa pun un picior jos
celalat zboara artistic
loganul, soseaua, plopii
toate imi dispar din raza vizuala, ma simt zgaltaita si privirea mi se aseaza exact pe rizurile cauciucului stanga fata, din pozitia culcat.
cu ultima farama de demnitate incerc sa ma repun in pozitie bipeda
dar imi amintesc insistent de scena cu bambi, faza de pe lacul inghetat
e groaznic de jenant si amuzant,
dar pur si simplu nu ma pot ridica.
soseaua e sticla si eu sunt incaltata de asfalt!!!

acel sofer vinovat si aprig bombanit se dovedeste pana la urma tovaras de nadejde si ma aseaza la volan, facem amandoi manevre de vapoare in port
si, ca pe oua, ne vedem de drum.
am ajuns cu dulciurile la copil si, desigur, inapoi acasa. am preferat insa sa-i las niste bani fiica-mii. in caz ca o mai apuca pofta de dulce, magazinul satesc e la doi pasi. pe jos.

doar spectator

2009-12-04T01:15:00.003+02:00

in naivitatea adolescentei, am alergat noaptea pe strazi, m-am amestecat cu multimea, am strigat jos comunismul si-am visat prosteste ca fac revolutie. in agitatia primei libertati, am cantat in piata universitatii si-am agitat cheile, m-am ascuns prin tunelele de la metrou ca sa scap de furia dezlantuita a fiilor vaii jiului, am votat liberalii si-am vazut, pentru prima oara, parisul.
am urat cu patima frontul salvarii nationale, am lipit afise cu sageata si mi-am baut mintile in lungi si inutile discutii prin barul de la pnl de pe magheru.
in 1990, la abia 18 ani, nici nu gandeam ca va veni ziua in care, asezata in fata televizorului, cu sonorul oprit, am sa urmaresc, ca intr-un film mut atent regizat, mimica a doi penibil actori, aruncati in arena de aceleasi dibace maini care, la sfarsitul spectacolului, numara incasarile.
mai bine ma uitam la un western. macar avem parte de ceva actiune cu impuscaturi.

zuzeta plus titina egal love

2009-12-02T01:01:00.005+02:00

dezvolt o relatie ciudata cu unul dintre cainii mei. adica nu eu dezvolt, ci ea. ea, titina. e drept, a fost intotdeauna preferata mea. dar de la o vreme lucrurile au luat-o razna.

tintina vrea sa stea numai cu mine. cat mai aproape de mine. lipita de picior daca ma deplasez. urcata pe canapea daca ne uitam la televizor. in pat daca dormim. ar vrea (face eforturi in sensul asta) sa stam si pe acelasi scaun, in cazul in care ma asez la masa din bucatarie. dar titina e mare. e inalta si are deja vreo 45 de kilograme. si, slava -domnului, nu incapem. nu incapem nici in masina, pe scaunul soferului, desi ne luptam pentru el. ea trebuie sa se multumeasca totusi, cu locul din dreapta. nu de altceva, dar nu detine permis. n-are inca varsta.
eu merg doi pasi, ea vine dupa mine. ma opresc, se opreste si ea. ceilalti caini au evident, interzis la apropiere/mangaiere. maraie si le arata coltii. de cateva ori a iesit scandal daca vreunul a indraznit sa-i incalce teritoriul. teritoriul inseamna o zona cu diametru un metru, centrul fiind eu.
trebuie sa stam noi doua, mereu, oricand, oriunde. si in principiu sa tin mana pe ea. daca am alta treaba ori pur si simplu n-am chef, sunt insistet atentionata. cu laba. hai, hai. laba e mare, grea si se termina cu gheare. sunt tandru zgariata pe maini, pe gat. cand si daca indraznesc sa plec fara ea, ma astepta cu orele la poarta. in cazul in care intru in casa si o las in curte, sa se bucure de libertate, se posteaza in fata ferestrei. regulat zgarie geamul. cam la trei secunde.
relatia mea cu ceilalti membri ai familiei e pe cale sa se naruie. intotdeauna intre mine si altcineva e ea. ma urmeaza si la baie, profitand de momentul scurt pana sa inchid usa. daca am apucat sa o inchid, impinge si o deschide.
mi-a cucerit deja si ultimul refugiu, bucataria. a invatat sa deschida usa glisanta catre living. lipeste pe ea botul umed, ca o ventuza, se sprijina cu putere si zmuceste. gata, cale libera. din nou impreuna!!!!
in preajma mea oamenii trebuie sa vorbeasca cat se poate de calm si prietenos. si, de preferat, sa ramana in aceeasi pozitie cand mi se adreseaza. si sa nu stea prea aproape, sa nu faca gesturi bruste care ar putea s-o duca cu gandul la vreun atentat la integritatea mea.
sigur, sunt flatata. e umbra mea, sora mea, fratele meu, copilul meu, iubita mea, paznicul loial, cel mai bun prieten al omului. dar comportamentul ei excesiv a ajuns sa ma ingrijoreze. si-am contactat si eu specialistii in psihologia cainilor. m-am gandit ca exista poate un tratament care s-o scape de aceasta dependenta afectiva si sa-i redea linistea si libertatea. raspunsul a fost, probabil, pe masura intrebarii. cica nu-i nicio problema. titina pur si simplu ma iubeste!!!!

noiembrie

2009-11-16T16:39:00.003+02:00

daca as reusi sa ma ridic din pat, sa ies dintre perne si paturi
as face, poate, multe lucruri. daca as reusi sa nu mai privesc cerul de plumb, mi-as regasi zambetul. daca aroma asta de toamna rece nu mi-ar intra in suflet atat de adanc, cu siguranta ca as sti sa spun povesti. mor incet, mor putin cate putin, mor de frig, de nori si de ploaie rece, mor de dor de soare, mor sufocata de neputinta si de fumul tigarilor mele. nu deschie ferestra! nu-mi aduce in casa lumina moarta a lui noiembrie si vaietul pasarilor triste. nu vreau sa respir miros de frunze moarte, nu vreau sa vad cum ziua moare napadita de tristetea amiezei intunecate. ma simt bolnava, urata si batrana, pierduta si uitata, rece si desfrunzita
mi s-au uscat aripile si-au cazut in noroi
ma dor ochii de la atata cenusiu si maine e-atat de aproape incat intind mana si-i simt apasarea.
gandurile-mi sunt pasari calatoare, fugite spre soare. oamenii-mi sunt straini, suflete ascunde sub pelerine de ploaie, orele-mi sunt lungi si intunecate,
adorm si ma trezesc in aceeasi neclintire si-am am obosit ca, ascunsa de lume, sa astept.
daca scap si de toamna asta, am sa traiesc o vesnicie.

nunta in cer si pe pamant

2009-11-09T00:53:00.006+02:00

cand m-am asezat la masa, masa impodobita exagerat cu flori verzi, mere verzi, pietricele de plastic verde-smarald, cu servete albe si servetele verzi, cand abia am avut loc sa-mi inghesui, cu bunavointa vecinului din stanga, pachetul de tigari si sa-mi trantesc in farfurie o scrumiera asemanatoare uneia pe care am furat-o, acum vreo 22 de ani de la poiana brasov, scrumiera alba cu dunga albastra pe care scria ont carpati - singura diferenta era ca acum lipsea marca pe atunci inregistrata a turismului romanesc - deci cand m-am asezat la masa, pastrandu-mi pe umeri haina, era racoare in sala placata cu marmura intre timp ciobita, mi-au cazut ochii pe cartonul (verde!) inghesuit intre pahare. si, cu o curiozitate tampita, am luat in mana acel carton (verde) pe care mi-era scris, cu litere mari (negre), numele. si rasucindu-l asa pe toate partile mi-am dat seama
ca el era, de fapt, un plic.
un gest de atentie, nu-i asa, din partea gazdelor, tinerii insuratei care s-au gandit la toate, care ne-au pus cate un plic pe masa, ca sa ne scuteasca pe noi, invitatii, de neplacerea de a scobi prin genti sau de a susoti peste masa in cautarea unei variante civilizate de a inmana ...darul. fiecare cu plicul lui, frumos inscriptionat, sa nu se creeze vreo confuzie, sa stie mirele si mireasa, sa stie socrul mic si soacra mare, exact sa stie ei cine si cu cat a contribuit la bunastarea proaspetei familii.

eu stiu ca asa se face. stiu ca nuntile astea, cu mirese si gurista, cu sarmale si hora, cu vin la carafa si sute de invitati, se fac tocmai pentru ca tanara familie sa stranga acolo, macar de-o excursie in tenerife si-o masina de spalat. desi nu gust, inteleg asta, motiv pentru care aleg, uneori, sa mai asist la cate o nunta si sa particip la achizitionarea frigiderului, mai ales daca port mirelui/miresei o eventuala simpatie.
totusi, la toate aceste fericite evenimente la care m-am imbracat in rochie si m-am asezat la masa, a existat un soi de discretie. de intelegere si acceptare tacita a acestui obicei. ba, de cele mai multe ori, mirii, cand si daca a venit vorba de "cat e tacamul", acest gen de intrebare penibila si stanjenitoare, au refuzat orice fel de discutie pamanteasca pentru o asemenea cereasca uniune. si totul a venit de la sine. macar aparent. si-am fost, pe cuvant, si la nunti frumoase.
dar ieri am fost la nunta unui tanar amic
unde,
lasnd la o parte faptul ca atmosfera m-a dus cu gandul la adolescenta mea presarata cu diverse chefuri prin restaurantele hotelurilor de la sinaia sau neptun (in conditiile in are speram sa nu mai revad vreodata usile alea cu furnirul umflat de la umezeala, "termopanele" romanesti dinainte de 89, cu ramele metalice facute la slatina, bucatile cele de marmura crem cu imbinari jucause, scaunele cu picioare de fier drapate cu panza alba si tavanele casetate, de care atarna lustre de cel mai adanc prost gust, cele din care tronau in apartamentele muncitoresti ale anilor 80), deci lasand la o parte decorul nefericit, am primit peste pane cu gust de gogosi si friptura de porc cruda (si spun asta eu, care sunt amatoare de friptura in sange), in carafe aburite ne-au adus singurul model de vin dulceag si-un gin tonic de la care m-a durut capul amarnic, fara sa fi facut vreun exces, si, pe langa toate orele pierdute in zadar privind cum un dj obosit se chinuia sa mixeze hore cu piese latino, pe langa toate astea
plicul verde deschis m-a urmarit, ranjind had pe masa prea stramta si prea incarcata, toata noaptea. plicul in care trebuia sa pun darul. evident. ostentativ. ordinar.

am fost, ieri, la nunta unui amic ce inca nu a implinit 30 de ani. o nunta de oameni civilizati (?!). o nunta la care mai bine de jumatate dintre invitati erau tineri. o nunta anuntata si pregatita de mai bine de juma de un an. am fost, ieri, la o nunta si m-am simtit ca la inmormantare. la inmormantarea sperantelor mele ca in mentalitatea oamenilor se va schimba ceva. am inghitit tot acest praf in ochi ( si-n gura) aruncat de o proaspata familie, care, cu investitie minima, cu o totala lipsa de respect fata de invitatii-platitori, cu o nesimtire sinistra, au pus-o de-o uniune organizata ca sa scoata un ban. care au gasit ca solutie de criza sa adune aproape 200 de oameni intr-un restaurant dintr-un fost hotel al partidului comunist, sa scurga in carafe vin varsat prost si mancare pe care n-o mai gasesti nici in crasma de la gara titu si sa astepte, in plicuri verzi distribuite pe mese, darul personalizat.

probabil ca, dupa prima jumatate de ora, dupa ce le-am dat nenumarate coate comesenilor in incercarea de a-mi face loc sa ajung pana la scrumiera de pe masa, ori sa las cafeaua (proasta) pe care am cerut-o, cu tupeu si impotriva tuturor regulilor nuntii, motiv pentru care ospatarii au tinut o sedinta scurta, sa vada daca asa ceva le este permis, dupa acea jumatate de ora in care mi-a fost frig si-am inteles ca particip, cu voia mea, la o mascarada ieftina platita scump, ar fi trebuit sa plec. dar, nu ma intrebati de ce, am ramas. si am platit. am pus banii in plicul verde. n-am avut insa puterea sa-l duc, zambind complice, mirilor si sa fac fotografia de final. l-am lasat pe masa, ca la carciuma.

nu ma mai chemati la nunti, prieteni. pentru mine e mai ok sa ne vedem la un bar pe lipscani, unde e aglomeratie si fum, sa bem o bere si sa va dau direct darul. il pun eu in plic, promit.

out of service

2009-11-06T15:15:00.003+02:00

dorm noaptea, dorm ziua. dorm la intamplare, ma trezesc si ma culc iar. sunt obosita cum n-am mai fost de-o viata. ascult jazz si beau cafele, joc farmville pe facebook si am scris opt pagini din viitorul meu roman. urasc ploaia, dar o astept si ma indur greu sa-mi schimb caraghioasele haine de casa cu o pereche de blugi, ca sa dau o tura prin civilizatie. stau singura cu zilele si nu fac nimic. nu-mi sun prietenii, nu citesc, nu visez. nu sunt deprimata, nu mi-e dor. ma simt ca scoasa din functiune si mi-e bine. mi-e urat, dar mi-e bine. raman minute in sir cu ochii agatati de fereastra si urmaresc zborul pasarilor. vad iarba cum moare si imi compatimesc trandafirii care, cu o ultima rasuflare de toamna, au inflorit stingheri, printre frunzele palite de bruma.
in linistea miezului de zi, descopar sunete alarmante. frigiderul piuie enervant,ca o alarma de masina, daca il uit deschis. cuptorul cu microunde are cantecul lui. trei piuituri scurte si stridente, pauza, trei piuituri, pauza. un morse al electrocasnicelor, joc in care intra si telefonul fix, pe ale carui taste se aseaza, din intamplare, cainii. piiiiiiiiiuuuuuuuuu. centrala termica sufla ca un pui de vant starnit din senin cand se lupta sa ajunga la temperatura pe care i-o cer: 25 de grade, habitat de luna mai. se aprind becuri, se sting, cica asa e normal. am pictat toate ghivecele din casa si-am lucrat un mozaic pe o bucata de trotuar din curte. nu l-am terminat, ca mi-a fost frig. cainii intra buluc in casa cu miros de toamna. de-acum mi-e somn si pesemne mi s-au copt si capsunile.
in acest noiembrie apasator, supravietuiesc totusi. sunt in stand by. ma tem ca in curand o sa incep sa piui alarmant, daca perna pe care ma sprijin nu e asezata cum trebuie.

repetenta

2009-10-26T19:33:00.003+02:00

mai fac odata scoala. asta e pedeapsa pentru ca, la vremea la care am facut-o, nu mi-a placut. ca mi-am bagat picioarele. ca mi s-a parut neimportant, neinteresant. ca ma duceam numai pentru cateva materii si ma mai duceam ca sa ma intalnesc, desigur, cu prietenii.
sunt in clasa a saptea si azi tocmai am luat un 1 la biologie.
am probleme majore cu profa de fizica, istoria nu imi place (am incasat cu greu un 6), la geografie am chiulit cand colegii au dat test, desi stiam lectia. la mate m-a ars cu un 4. la engleza stau bine, la desen la fel, la romana sunt ok, desi ma scoate din minti cand doamna ma pune sa comentez poezii.

doamne, uram lectiile. si acum, seara de seara, trebuie sa fac lectii. invat despre encefal,
bulb rahidian si maduva spinarii, despre relieful, vegetatia si solurile asiei, despre situatia socio-polititico-economica in europa secolului 18, fac tone de exercitii scarboase cu mii de calcule si paranteze, acolade, virgule, fractii. fac fizica si chimie unde nu inteleg nimic, educatie civica si tehnologie si desenez cai verzi pe pereti maro ca sa imbin elegant culorile.
sincer, as prefera in timpul asta sa spal vasele. sau sa gatesc ceva. ori sa citesc. ori sa ma duc dracului prin oras, sa beau o bere.
pot sa renunt, va rog? pe cuvant, am mai trecut odata prin asta. si-am fost fericita c-am scapat. am avut medii bune si totusi am ramas repetenta. si-s abia in clasa a saptea...

fericirea e sapun lichid

2009-10-21T02:57:00.003+03:00

(....)
zuzeta(10/21/2009 1:26:53 AM): nu pot sa zic ca-mi pare rau, dar nus nici fericita
Mihai(10/21/2009 1:26:57 AM): cu asta te descurci...
zuzeta(10/21/2009 1:27:02 AM): ma descurc si cu presiunea
zuzeta(10/21/2009 1:27:17 AM): ostilitatea insa ma ucide
Mihai(10/21/2009 1:27:23 AM): fericit nu eshti decat in foarte putzine momente, pe care, in linii mari, le constientizezi dupa..
zuzeta(10/21/2009 1:27:43 AM): a, nu. nus de acord. fericirea e ceva tangibil
zuzeta (10/21/2009 1:27:54 AM): e inside
Mihai (10/21/2009 1:28:04 AM): eshti cand o vezi pe cea mica, cand scrii, cand te iubeshti...
Mihai (10/21/2009 1:28:13 AM): nu mi se par tangibile lucrurile astea...
zuzeta (10/21/2009 1:28:19 AM): cand ma trezesc dimineata si miroase a cafea
zuzeta(10/21/2009 1:28:25 AM): cand e o zi frumoasa
zuzeta (10/21/2009 1:28:30 AM): cand miroase a fan
Mihai(10/21/2009 1:28:36 AM): da, normal...
Mihai (10/21/2009 1:28:44 AM): cand ploua, shi ma ud...
Mihai (10/21/2009 1:28:50 AM): cand alerg prin noroi...
zuzeta(10/21/2009 1:29:01 AM): si astea au dramul lor de fericire
Mihai (10/21/2009 1:29:01 AM): cand ma trezeshte un sarut...
Mihai (10/21/2009 1:29:21 AM): asha...extragi stropul de nectar din orice...
Mihai (10/21/2009 1:29:24 AM): aici e fericirea...
zuzeta(10/21/2009 1:29:38 AM): pai da. de-aia am zis ca e inside
zuzeta(10/21/2009 1:29:48 AM): in romaneste suna naspa
zuzeta(10/21/2009 1:29:50 AM): sa zici
zuzeta(10/21/2009 1:29:52 AM): inauntru
zuzeta (10/21/2009 1:30:01 AM): sau "in tine"
Mihai (10/21/2009 1:30:03 AM): haha
zuzeta(10/21/2009 1:30:05 AM): suna vulgar
Mihai (10/21/2009 1:30:10 AM): da, asta voiam sa zic...
Mihai (10/21/2009 1:30:13 AM): bun..
zuzeta(10/21/2009 1:30:16 AM): fericirea e in tine
Mihai(10/21/2009 1:30:38 AM): in noi, dar a naibii, o atingi greu...o strangi greu in bratze...
Mihai (10/21/2009 1:30:49 AM): itzi scapa...e sapun...
zuzeta (10/21/2009 1:31:03 AM): iti recomand sapun lichid
zuzeta (10/21/2009 1:31:07 AM): e mai eficient
zuzeta(10/21/2009 1:31:13 AM): nu scapa. sta o vreme acolo
Mihai (10/21/2009 1:31:26 AM): mi-e sa nu-l beau...
Mihai (10/21/2009 1:31:31 AM): de sete...
zuzeta (10/21/2009 1:31:31 AM): :)
Mihai (10/21/2009 1:31:33 AM): de fericire...
zuzeta (10/21/2009 1:31:45 AM): da, e riscant
zuzeta (10/21/2009 1:31:50 AM): dar asta e tare
zuzeta (10/21/2009 1:32:06 AM): sa bei sapun lichid si sa te imbolnavasti de fericire
Mihai (10/21/2009 1:32:31 AM): alegoric...
Mihai (10/21/2009 1:32:33 AM): ma bag...
zuzeta (10/21/2009 1:32:38 AM): :)
Mihai (10/21/2009 1:32:40 AM): sa fii bine...
zuzeta (10/21/2009 1:32:47 AM): o sa fiu. si tu

dorinta

2009-10-16T20:19:00.003+03:00

dezbracata de soare, lumea e stearsa.
cu privirile plecate oamenii se impleticesc pe strada, au umbrele colorate in loc de chipuri si topaie caraghios
printre balti reci
e frig, frig care se strecoara pe la ceafa si aluneca pe sira spinarii,
lumea mea e plina, lumea mea e goala
pe gresie sunt urme de caini uzi, care-au mers haotic pana la bucatarie si-napoi, aici e cald si ploaia danseaza pe acoperis, uimite florile privesc pe fereastra cerul mohorat, cerul care plange cu praf de lacrimi,
azi toate drumurile sunt lungi si zambetele triste, azi ma invelesc cu amintiri si numere de telefon demult uitate, azi desenez in gand lumi fantastice si dorm in reprize de ploaie, azi, in somnolenta casei, in incremenirea ei, mi-e pofta de vin fiert si galagie.
in gradina, toamna a desenat cu frunze moarte un copac inflorit. te-as chema la mine, azi, sa-mi spui povesti. te-as chema la mine.

intrasem doar sa...

2009-10-14T00:08:00.009+03:00

ma innebunesc astea, hipermarketurile, pe bune.
cum trec pragul si vad vanzoleala aia, cursa nebuna pentru mancare, desfasurata pe gresie lucioasa, o nocturna perfecta luminata-n alb laptos,
o iau razna.
incep sa am comportament deviant, de gaina beata.

am si-o schema. incep intotdeauna prin a lega de manerul caruciorului o punga. ca sa nu-l confund. pentru ca, in timp ce cumpar, uit ce am cumparat si nu-l mai recunosc. pentru ca de atatea ori am pus produsele in alte cosuri. pentru ca de nenumarate ori am parasit carutul undeva si-apoi m-am invartit minute in sir fara sa-l regasesc. evident, cu un produs congelat in mana.

(de fapt "schema" cu punga legata e singura. pentru ca apoi se dezlantuie haosul.)

intrasem doar sa cumpar cafea. si zahar. branza, lapte, ceva chifle cu seminte. masline, o ciocolata, bere si poate porumb de floricele,
dar...
mere. imi trebuie mere. iau mere. pere. mmm, pere. (pe dracu, nu-mi plac perele, dar poate mi s-au mai schimbat gusturile). iau pere. morcovi. am morcovi, dar astia sunt asa, foarte oranj, iau cativa. sa iau si-o varza? si-o conopida? ardei (nu mananc ardei). dar iau. ups. imi sar ochii peste culoar, la raftul de paste. iar langa el se labarteaza, tentant, cel de condimente. paste colorate, ei bine, de-astea n-am mai avut de mult. si paste mici. si barilla. nr 8. si fidea. (fidea?!pentru ce e fideaua?). cimbru. mai e, dar de-asta folosesc la orice, busuioc, menta, cuisoare (pentru dulciurile pe care vreodata o sa invat sa le fac. sau nu, dar nu asta e important, cuisoarele miros totusi asa de frumos..) le iau. delikat, mama, mama. doua cutii (n-am putut sa aleg).
raionul cu detergenti mi se pare fascinant. pungi, pungute stralucitoare (cele de 6 kilograme ma tenteaza in mod special) sute de produse de curatat, as vrea si ceva pentru lemn, si pentru suprafete lucioase, si pentru lcd-uri, si uite, un muscolo, instalatorul gel, e bine sa-l ai in casa, nu se stie niciodata, musai niste buretei de vase, servetele umede (astea sunt foarte practice, stiu eu..). la hartie igienica, alta provocare. cu doua foi, cu trei foi, cu patru foi. cu flori, cu fulgi, baby, roz, galbene, pe care, pe care s-o aleg?! la ceaiuri sunt in fibrilatie. la galantarul cu branzeturi la fel.
...un pui. un pui congelat. asa zicea bietul tata, sa ai mereu in casa un pui, cartofi si ceapa. nu-mi place puiul. dar il iau, ca asa zicea tata...
dulciuri, oh, my god. si ritter, si milka. si nutella. si biscuiti. si joe? sa iau o punga de joe? alune. alune de padure. fistic, nu pot sa ma opresc, nu pot sa ma opresc. porumb de floricele. aaaah, aleg ca nebuna inapoi la iaurturi, vreau de mult sa mananc iaurt cu miere si nuci deci
imi trebuie si miere si daca tot am ajuns aici sa iau si-un borcan de gem, pe cel vechi l-am tinut in frigider pana a expirat, o cana? nu mi-ar trebui o cana? cele pictate sunt asa simpatice! scrumiera da. am nevoie. mi s-a spart una ( din cele 20) zilele trecute. apa. plata sau minerala? si plata , si minerala. ceva de la pfanner? mda...
carutul meu e usor de reperat de-acum. produsele, asezate intr-un echilibru instabil, se labarteaza generos peste margini. la coada de la casele de marcat
mai agat din mers
o cutie de guma. o ciocolata. un strugurel pentru erika. si asta? ce dracu e asta? nu stiu, dar arata bine. o iau.

durerea surda pe care o resimt cand cardul dispare in mainiele hraparete ale femeii de la casa ma trezeste la realitate. intrasem doar sa iau zahar. cafea, paine si poate branza. si ceva dulce. fructe. si lamai. poate un peste? voiam si orez, imi trebuia un detergent de rufe, unul de vase. poate si porumb. si alune. si apa. minerala sau plata?!
noroc, totusi, ca ma duc rar la cumparaturi. nu de alta, dar am in casa tot felul de produse...

timp

2009-10-13T01:34:00.004+03:00

urc scarile de la metrou si urmaresc cum
poalele fustei danseaza samba cu cizmele, ritmul e fantastic si miscarile unduitoare, aproape ca dau peste batrana care vinde tufanele si-i cumpar tot bratul,
pe urma imi iau covrigi calzi cu mult mac, covrigi fierbinti care miros a copilarie
si pornesc agale, respirand toamna. nu ma grabesc. nu ma mai grabesc. nu mai trebuie sa ajung repede dintr-un loc in alt loc. pot sa-mi tarasc picioarele si sa-mi numar pasii, pot sa-mi simt zambetul. pot sa ascult muzica strazii si sa aud frunzele cum cad.

azi, timpul nu-mi mai e dusman. azi, timpul m-a prins tandru de mana si m-a invitat la dans.
azi, dupa multa vreme, m-am plimbat.

poveste de dragoste

2009-10-08T00:56:00.004+03:00

cand am rupt o bucata din luna plina
s-a uitat la mine ciudat
ce faci, ce faci, m-a intrebat dupa ce am inceput s-o sparg in dinti, iar zgomotul de luna sparta m-a infiorat,
dar am continuat s-o mestec
asta mi-a dat curaj sa-i spun adevarul
stii, am furat
am soptit
cand tu dormeai ti-am furat zambetul, l-am tinut strans in pumn. am plecat sa adun nori, dar pe drum m-am intalnit cu vara. mi-a cerut sa-i imprumut ochii mei, doar cat sa nu orbecaie cand trece de cealalta parte a lumii. mi-a dat in schimb soarele, mi l-a trantit, mare si fierbinte in brate si eu,
de teama si de emotie,
am lasat sa-mi cada pe jos
zambetul tau. l-am pierdut.

el se vazuse deunazi in oglinda unei ape, isi pipaise cu degetele locul gol, isi controlase apoi buzunarele largi, insa ridicase din umeri fara o vorba si-si continuase drumul catre cer, sa-mi aduca luna pe care i-o cerusem in dar.

zile in sir n-a zis nimic si tacerea alba a cantat o poveste.
intr-un tarziu a vorbit. stii, mi-a spus, nu-i nimic. nu-mi trebuie zambetul pentru ca oricum nu mai ai ochi sa-l vezi. avem in schimb soarele si luna. o vreme, o sa avem ce manca.

leaving that life

2009-09-28T23:15:00.002+03:00

nu mai vreau sa traiesc aici. nu mai vreau sa traiesc in romania. nu mai vreau sa ma impiedic de mitocani la fiecare colt, nu mai vreau sa vad smecheri de cartier, umflati la salile de fitness din colt, cum flegmeaza artistic in piata unirii, nu mai vreau sa vad pustoaice stridente catarate pe o banca, scuipand cu foc pe jos seminte de floarea soarelui, nu mai vreau sa aud orice cioara venita de la furat din spania ascultand manele la maxim in masina cand arde semafoarele pe rosu, nu vreau, dupa ce am condus mii de kilometri pe drumuri civilizate, sa ma claxoneze un bou isteric pentru ca am incetinit sa ocolesc o groapa, nu mai vreau, cand ma asez la o terasa sa beau o cafea, un ospatar obraznic sa se intereseze insinuat daca doar atat mi-am propus sa consum, nu vreau nici sa-mi agat geanta de spatarul scaunului astfel incat sa nu poata fi furata de un aurolac, nu vreau sa mai trec pe langa oameni care put a hoit, m-am saturat de atata gunoi, de atata nesimtire, de atata indolenta si atatea frustrari, de atatea pretentii, de atatea minciuni,
nu mai vreau sa traiesc aici.

nu mai vreau sa aud de povesti politice, cu sume de bani mutate din conturi si ingropate in asflatul drumurilor, de manevre si increngaturi, care fac lucrurile sa se invarta in cercul vicios al nesimtirii, nesigurantei, fricii, depersonalizarii, toate lucrurile astea care transforma oamenii in vite de povara, care transforma vietile in cifre si statistici, care ingusteaza toate orizonturile, care fura zambetele si transforma lumea asta intr-o masa cenusie, inutila, preocupata de cumparaturile saptamanale si programul de la tv, apasarea care nu ne mai lasa sa ridicam privirea dincolo de etajul 10 al blocului din berceni, de apartamentul la care curg ratele, de cursul valutar si stabilizarea leului, nu mai vreau sa aud ca s-au scumpit gazele, painea si ca in invatamant se mai pune de-o reforma, nu mai suport gandul ca niste cretini si-au batut si isi bat joc de mine, cu voia si incurajarea mea, eu, care stau aici si inghit in sec, dupa cate o vacanta petrecuta intr-un alt colt de lume
unde alti oameni se lupta cu alte himere, dar care oameni, in prostia, saracia, indolenta, frica ori nesiguranta lor, se respecta intre ei. isi respecta viata.

si nu mai vreau, ma, sa va aud cum cotcodaciti despre responsabilitatea muncii, cand de fapt va cacati pe voi de frica sa nu va dea sefu - alt om impovarat si speriat - afara, cand lasati capul in jos si ridicati din umeri daca vi se taie din salariu, o data, inca o data, mama, ce bine de noi ca avem serviciu, sa zicem mersi, mentalitate ingusta si paguboasa, care ne ingradeste in cusca suficientei, nu mai vreau sa inteleg
ca traim vremuri grele in mica noastra tara, in care trebuie sa ne pitim in iarba inalta a nesimtirii si sa ne calcam pe cap in speranta oarba a unei iluzorii scapari

si nu mai vreau

mai ales pentru ca, in pizda ma-sii, se poate trai si altfel. am vazut cu ochii mei.

tequilla sunset (I)

2009-09-20T00:46:00.013+03:00

coteai pe o strada stramta, pavata cu bucati neregulate de marmura. ascuns de tufe de leandru intinse obraznic peste o fatada de piatra, aproape ca trecea neobservat, daca n-ar fi razbatut dinauntru
muzica, miros de tutun tare, parfumuri amestecate
si inconfundabila aroma de alcool fin.
tunnel
localul unde
dupa miezul notii
dispareau granitele si se legau prietenii eterne, pecetluite cu un shot de tequilla. si fiecare dadea un rand.
la tunnel m-am imprietenit cu doi praghezi, un suedez mi-a desenat povestea vietii lui pe un servetel, un grec care a studiat medicina in romania a dat de baut pana la ultimul euro, o tanara din polonia mi-a daruit bratara ei preferata si tot la tunnel m-a agatat o grecoaica superba.

tinut de un rocas batran, barul avea savoarea unui carnaval cu masti si farmecul implicit al imoralitatii. decorat agresiv cu simboluri grecesti amestecate cu obiecte kitchiste, scaldat in semintuneric, in acorduri de jazz combinat cu blues si rock, tunnel parea o capcana perfecta pentru suflete ratacite. locul unde, dezgolit de false pudori, te afunzi in propriile fantezii. lasi alcoolul sa-ti infierbante sangele, muzica sa-ti agite simturile, lasi o mana straina sa ti se plimbe pe picior si bei pana cand uscatul devine mare si te-nvata pasii de dans ai valurilor.

am ajuns la tunnel in a doua noaptea petrecuta pe insula, atrasi de suzie q-ul de la credence, dansat draceste de doi englezi si-o fata desculta. primul rand de tequilla l-a dat un grec, care a descoperit pe pachetul meu de tigari avertismentul in limba romana si si-a amintit subit de cei sase ani minunati petrecuti la bucuresti. al doilea, dupa vreo ora, l-a dat jan, cehul ce-mi fusese fidel partener la cateva dansuri. urmatorul a fost al nostru, apoi barmanul, fascinat de veselia multinatonala, s-a simtit dator s-o intretina. si-a mai dat un rand. ceva mai tarziu a venit gasca de polonezi, iar marita, fata cu sanii mari si ochii verzi, nu mai inalta decat un copil, a intrat spectaculos in scena, cu tequilla si bere pentru toata lumea.

in noaptea aceea, cand ne-am imbatat crunt si fericit pana in zori, maria, grecoaica cu ochii negri si floare in par, a stat deoparte si-a zambit mereu. i-am zarit deseori privirea si sclipirea alba a dintilor in intuneric. totusi, ea a fost cea care, cand cerul a capatat luminile palide ale diminetii, ne-a invitat sa vedem cu totii apusul, pe plaja. a scris pe o oglinda, cu un ruj rosu carmin, locul si ora. "sunset. gialos beach, 7.30 p.m.". si, desi ciudatul rendez-vous pe o plaja pustie, la 20 de kilometri distanta de locul unde ne aflam, parea o nebunie, cand globul de aur a inceput sa coboare catre marea cea albastra, cand toti cheflii isi dormisera alcoolul si isi spalasera de pe piele urmele de sare ale unei prea scurte zile de plaja,
in mod incredibil si fascinant
ne-am intalnit cu totii acolo.

in toamna

2009-09-01T01:38:00.005+03:00

stateam asa, cu spatele sprijinit de un zid si vorbeam despre miros de frunze uscate, despre pastrama si must, despre migrene, rochii de seara si despre venetia
fumam si imi simteam degetele aproape inghetate
cand m-am trezit in pragul unei depresii de toamna.
un asemenea gol m-a coplesit
o asemenea dorinta de a fugi a pus stapanire pe mine
asa de crunt m-a urmarit imaginea unei cabane in mijlocul padurii in care sa zac, invelita intr-o patura, privind dincolo de fereastra frunzele galbene in dansul lor saltat
mi-am amintit de toate gandurile distructive ce incep sa ma macine, toamna
toate sfarsiturile
toate nemultumirile
atat de acut m-au durut toate dezamagirile uitate
ca m-am simt deodata imateriala
fara existenta
atat de rau m-a ingrozit gandul de a ma trezi maine sub apasarea unei perdele de nori, prabusita greu peste fereastra dormitorului meu
ca am decis sa ma imbat si sa uit.
intre timp, insa, am avut atata treaba si, mai tarziu, in drum spre betia mea, m-am apucat sa ma cert crunt cu stefan, incepand de la un tricou care ma everveaza si pe care demult voiam sa i-l arunc si sfarsind cu zacusca de la soacra-mea si sucul de rosii de la mama,
ca am uitat de depresie.
mai tarziu am mancat sarmale in foi de vita si tort de mere cu frisca, mi-am amintit ca peste cinci zile plec la mare, am ras cu prietenii mei si am impacat sucul de rosii cu zacusca, am aflat si ca se incalzeste din nou, apoi am stat pe canapea, invelita cu un sal, cu usa larg deschisa, am adulmecat mirosul de frunze uscate
si-am intrat, linistita, in toamna.

o dimineata de caine

2009-08-29T16:41:00.007+03:00

by raluca

azi noapte m-au lasat, in sfarsit, sa dorm in casa. omul ala inalt a insistat, a zis las-o si pe ea, saraca (eu ma prefaceam ca dorm, dar am auzit) si reaua aia cu parul lung, pe care nu ma lasa sa i-l rod, tot batea campii si zicea, mai, ai vazut ce face noaptea, ii innebuneste p-astia - se referea, cred, la animalele alea mari si paroase care se invart pe-aici si-si dau aere, care maraie ca apucatii daca ma joc si eu putin cu ei si-i musc de labele alea imense - dar omul inalt, ziceam, i-a spus aleia de zice ca e mama mea (mereu striga, hai la mama, hai la mama) ca el nu ma mai duce in tarc, sa stau acolo singura
(adevarul este ca nu-mi place acolo, in afara de o patura si o ratusca galbena si urata n-am ce sa rod)
asa ca pana la urma s-a induplecat si eu, ca sa le arat ca sunt cuminte- am dormit toata noaptea pe covor si l-am ros doar un pic, nici nu i-am bagat in seama pe cainii aia care se dau mari si se baga in seama, se duc pe langa patul lor si se tavalesc ca niste caraghiosi
doar dimineata m-am plictisit si am inceput - ce sa zic, mare lucru, sa trag carpa aia de pe canapea. si pe urma ce-am facut, doar am latrat si eu nitel si-am intrat cu picioarele in castronul cu apa - nu l-am vazut, na, ca ma grabeam sa ajung undeva, am ascuns eu o soseta de-a fetei aleia care ma ia mereu in brate si pe urma fuge in sus, pe scara, unde eu nu pot sa ma duc - doamne, astia zic de mine ca nu sunt cuminte, dar pe ea nu stiu cum o suporta, face o galagie ingrozitoare, se aud de acolo tot felul de chestii, cica asculta muzica si mereu tranteste cate ceva, de-mi sare inima
eu m-am tot invartit pe langa pat, dar femeia aia - mama- s-a uitat la mine si s-a intors cu spatele, se prefacea ca doarme
mi-era foame
si am strigat si eu vreaaaau lapteeee, vreau lapteeeeee
(aia mari voiau si ei, dar n-aveau curaj sa zica, abia dupa ce am strigat eu au inceput si ei sa zica, vrem lapteee, vrem lapteeee, toti stateam acolo, langa pat si strigam, s-a ridicat omul ala inalt si a zis ceva de mamele noastre, n-am inteles prea bine ce
dar s-a dus direct la cutia aia argintie care toarce, de unde mereu miroase bine
maaai, un castron mai mare n-ai gasit si pentru mine?!
ma rog pe urma am vrut sa ma joc si eu, dar nesimtitii aia mari s-au urcat pe gramada aia de nisip din curte si o pazeau de ziceai ca e a lor, asa ca m-am dus sa ma joc cu trandafirii, am cules toaate florile la care am ajuns - sunt cam amarui, da, hai, treaca de la mine)
aoleu s-a sculat si mama, ce caraghios ii sta parul
dar e draguta, s-a jucat putin cu mine si m-a luat in brate, dar pe urma a zis pfff, pute (ce sa zic, dar ea cand isi da cu o tona de parfum cum e?)
a venit si cealalta de sus, eu fug repede dupa ea sa vad ce face
dar amadoua susotesc ceva, aud doar cuvantul baie si nu stiu ce inseamna
aaa, ce faci, lasa-ma, lasa-ma
m-a luat pe sus si m-a bagat in ligheanul asta, e caldut si ciudat, astea rad ca proastele, cainii aia mari se holbeaza cum mama ma scarpina aiurea, invers decat normal, da mie imi place, stau in apa pana la gat si ma balacesc
cand mancam? indraznesc sa intreb
dar se face ca n-aude, ma tine intr-un prospop albastru si nu prea imi convine
vreau jos, vreau jos
si acum mi s-a facut somn, iar astia nu ma lasa in pace, se tot invart pe langa mine si spun vaaai, ce draguta e, ce draguta e, de parca acum m-au descoperit
sigur n-or sa ma mai duca in tarc
desi mai bine ma prefac ca adorm, uite, ma intind aici
si adorm, adorm...

chimie

2009-08-29T01:32:00.007+03:00

..si a trecut prin spatele meu, impingand usor scaunul
cu o atingere delicata care ma electrizeaza
mi-au coborat fiori de pe ceafa pe sira spinarii
si m-am gandit, futui, e a treia oara in doua zile cand mintea imi fuge subit la sex daca sunt in preajma lui
si intr-o clipa, in sclipirea brusca ochilor, i-am citit gandurile,
senzatiile se intersecteaza undeva acolo, la jumatatea drumului, se intorc cu un val de caldura in stomac
pana si vulgaritatile sunt permise in schimbul scurt de priviri
si suna al dracului de bine
cand auzi gandul
care nu-i deloc tandru, ci doar brutal de senzual
schimba-ti pozitia, domnule, sa ma delectez cu imaginea gatului tau puternic
(intotdeauna am avut o problema cu gatul, cu linia ferma a spatelui ce se prelinge delicat sub tricou)
pana si dara de parfum ce te urmareste e pe gustul meu, te adulmec ca o pisica flamanda (sa mai zica cineva ca nu exista chimie!)
si-am vazut, la dracu, gestul tau de nervozitate, il recunosc in bataia cadentata a tocului meu, e prea multa lume in metrul nostru patrat, prea mult fum de tigara si prea putine cuvinte
ma privesti si eu ma agat de zambetul tau,
dar pe masura ce te indepartezi magia dispare, de la distanta esti doar un barbat oarecare, ce se holbeaza la mine insistent
si de care, sa mor, chiar nu-mi pasa.

fantomele trecutului

2009-08-27T02:12:00.013+03:00

ma intorceam, rupta de oboseala, spre casa. nu stiu cat sa fi fost ceasul. poate 12, poate 1. drumul pustiu, aburi, lumini palide. ultima portiune pe care o strabat e maginita de case, intr-o suburbie a orasului, iar noaptea nu mai e picior de om pe-afara. conduceam destul de tare. fara muzica, doar cu ganduri amestecate, fara sa fiu foarte atenta la drumul pe care-l stiu si cu ochii inchisi, cand...
singura masina ce venea din sens invers m-a atentionat cu farurile, m-am gandit ca iar au postat vreun radar si-am incetinit in limite legale
si-apoi, la cateva sute de metri, silueta unei femei, invesmantata in straie albe, largi, o silueta aproape stravezie, a traversat soseaua, alunecand ciudat
parea o femeie batrana, ce mergea repede sprijinita in baston, o vrajitoare alba
n-am mai fost in stare sa gandesc, am urmarit-o cu privirea si-am franat, m-am dus taras, cu ochii lipiti de retrovizoare pana am vazut creatura aceea bizara disparand undeva in tufele de la marginea drumului
ce dracu' mi-am spus si mi-am sucit gatul
in urma mea numai soseaua pustie, palid luminata de o luna galbuie
sunt obosita, mi-am spus, am vedenii
dar nu, o vazusem cu ochii mei
femeia aceea, stravezie si ciudata
care imi taiese calea
nu-s nebuna, era acolo, era acolo...
si...marsarier 100 de metri, pana in locul unde o zarisem.
nimic. am lasat geamul si am ascultat in noapte. nimic. numai bataile inimii mele. si, in camp, cosasii scartaindu-si viorile dezacordate. confuza, ma pregateam sa plec si sa uit, dar in iarba inalta mi-a parut a se misca ceva.
o amintire de demult a navalit abrupt peste mine. am turat motorul si-am pornit in viteza, cu zgomot. dar n-am mers mult. am incetinit si am oprit, am tras pe dreapta si-am stins farurile. n-am numarat 30 de secunde si-au iesit din santul de la marginea soselei. doi pusti cu-un cearsaf mare, alb. radeau in hohote scuturandu-si capetele, alungand cu mainile insectele ce ii napadisera stand acolo, ascunsi in iarba.
asa ne jucam si noi in noptile de vara. furam cearsafuri de-acasa si ne prefaceam fantome, taind calea masinilor, pe strazile din cartier. nu s-au schimbat prea multe de-atunci, vad. doar rolurile...

greece, again

2009-08-25T00:30:00.005+03:00

am inceput sa numar zilele
pana cand aroma de pin o sa amestece cu miros de sare, pana cand vantul de toamna o sa-mi umfle parul si pielea o sa-mi capete culori de soare. si intr-o taverna pe malul marii, privind ametita un cer prea instelat, cu mintea incetosata, vag si placut, de un jack cu gheata, o sa ma gandesc la viata. in grecia, din nou. nu mai e mult, nu.

perspectiva

2009-08-22T01:17:00.006+03:00

am stat la masa cu moartea. chiar daca era mai aproape sau tocmai in capatul celalat al lumii, am cochetat hlizindu-ma,
cu moartea.
si cei care au venit mai tarziu erau, implicit, mai vii decat toti partenerii de pahar si m-au rugat sa spun cuvinte, dar moartea m-a tras de maneca si m-a ademenit, mi-a spus, baaai, te invat eu sa vezi si-ai sa vezi
lumea
mama, ce ne-am distrat, eu si moartea mea
cand ne-au iesit in cale caprioarele, cu boturile lor umede adulmecau vantul
omoar-o
mi-a zis ranjind de peste masa, turnand pe gat un alt pahar
si i-am lipit teava de cap. am tras. si-am ras pe urma multe zile si multe nopti am plans
m-ai omorat, a spus in gand moartea
si cei ce au venit si mai taziu erau mai morti decat toti partenerii de pahar si m-au rugat sa tac in serile cu luna goala, dar eu am ras, baaai, intr-o zi am vazut moartea, m-a ademenit,
am impuscat-o in cap, iar caprioarele-au fugit.
de-acum sunt doar eu
si oriunde ma uit, oricand,
vad viata.

caine mic

2009-08-12T01:01:00.002+03:00

gasit caine mic, mic
in mijlocul drumului.
am franat in ultima clipa, ca mi s-a parut ca-i o carpa murdara
s-a uitat la mine lui ochisorii lui de lapte
si mi-a rupt inima.
abia daca stie sa manance singur, sta cuminte in brate si cauta sa-si tina capul lipit de gatul meu
l-am parcat in noaptea asta la vecini, in tarcul sarei, care a plecat la tara
intre multe paturele s-a cuibarit si a adormit
dar mi-a spus, suspinand, ca ar vrea sa aiba si el o mama. sau un tata...

si stii?

2009-08-04T01:48:00.008+03:00

stii ca mi-e dor?
stii ca in miez de noapte iti veghez, uneori, somnul?
stii ca ma doare ca sub aceeasi luna, si eu
si tu
respiram, atat de departe,
in acelasi timp?!
si te iubesc, in felul meu, te iubesc egoist si absurd, profund si restrictiv
te iubesc suficient ca sa ti-o spun, dar nu de-ajuns ca sa tac
te iubesc si mi-e dor de tine, boule
si nu inteleg, sa mor daca inteleg
ce dracu am facut sau n-am facut
ca sa merit departarea, tacerea,
ca sa merit absenta ta.

am crezut mereu ca intre noi nu-i loc de nedumeriri. ca noi, dupa atata vreme, dupa atata viata, ne-am castigat dreptul de a imparti lumea in doua. a ta, a mea. am crezut ca, sprijinindu-mi capul de umarul tau, am capatat linistea unei tacite eternitati. am crezut ca intelegi. am crezut ca zilele in care am cochetat cu o tandrete culpabila, au existat doar pentru ca noi am stiut sa ne jucam de-a dragostea. ca ne-am impacat, eu si cu tine, cu drama si fascinatia acelei sublime prietenii. si ca vom plati pretul unei obsedante atractii pentru a ramane eterni tovarasi. si ca
si daca odata ne-am imbatat
si-am visat,
ziua de dupa ne va aduce apoi in locul in care am descoperit, noi amandoi, ca ne intelegem si ne completam. in locul unde te-am iubit si m-ai iubit
fara sa confundam
acea dragoste batrana a profundei prietenii, cu fiorii senzuali ai unui inceput de amor.
si noaptea lunga in care
ne-am iubit in patul nesfarsit, in care ti-am spus, poate, cuvinte dulci si tu mi-ai lasat, poate, urme adanci pe piele
nu inseamna nimic. si noaptea lunga in care
am uitat ca-mi esti cel mai bun prieten si te-am iubit ca pe-un barbat
nu inseamna ca am anulat
toti anii in care
am impartit cu tine lumea mea, in care ai impartit cu mine lumea ta.

si mi-e dor de tine
si ma doare fiecare zi in care te indepartezi, dar cel mai mult si mai mult ma doare ca, dupa atata amar de vreme, dupa atatea sentimente, ganduri si trairi impartite si despartite, n-a ramas nimic. doar dorul meu, strigat in noapte, catre nicaieri. si-acelasi lucru, exact cu aceleasi cuvinte
ai putea sa-l spui si tu. dar n-o faci.

just life

2009-08-03T00:25:00.004+03:00

s-a scurtat ziua. asta seara vantul a suflat a toamna si-a adus miros de frunze uscate. fumez aproape doua pachete de tigari pe zi, conduc ca o dementa, ard toate semafoarele pe galben si viteza legala in oras imi pare a fi 80 de kilometri la ora, nu dorm mai deloc noaptea si am euthanasiat un motan care avea o tumoare in gat. de ziua mea m-am facut praf si am stat pe sezlong, in ploaie, cu ochii la spectacolul de lumina de pe cer, pe urma am adormit imbracata pe canapea, mi-e dor de razvan si nu inteleg de ce nu vrea sa ma mai vada niciodata, nu mai pot sa beau cafea fara lapte si intr-o zi am umblat zece ore prin magazine, nu mi-e dor de mare si n-am rabdare sa citesc, uit ce trebuie sa fac a doua zi si-mi amintesc, tardiv, peste vreo saptamana, n-am mai vazut-o pe fiica-mea de vreo luna, trandafirii imi infloresc a doua oara, unul dintre caini a invatat sa desurubeze cu dintii dopurile sticlelor de plastic, rad mult, visez putin, mi-a intrat in cap sa merg la new york
si nu stiu de ce, nu stiu de ce
pentru prima oara dupa multi ani
nu mi-e frica e toamna.

in lumea ei

2009-07-22T23:42:00.003+03:00

a sunat telefonul, indelung a sunat pana am reusit sa-l aud. "mai, am nevoie de ajutorul tau!" mi-a spus brutal femeia a carei voce n-am recunoscut-o. imi cer scuze, dar nu stiu cu cine vorbesc, poate ca ati gresit...
"maaaai", a strigat femeia cu vocea sugrumata
"sunt narcisa"
narcisa!
draga mea, draga mea..
ce faci?

"mai" a continuat vocea aceea, ce era a narcisei, dar nu era a ei, voceea aceea ce mi-o aminteam calda, dar acum imi zgaria timpanul cu inflexiuni stridente
"aici, la mine la bloc, sunt niste copii in carucioare...
pauza....
asa
pauza
spune narcisa, am incurajat-o
(am simtit teama. o teama ciudata, de parca as fi vorbit cu o fantoma)
apoi a reizbucnit, poruncitor, aproape isteric
"trebuie sa faci ceva pentru ei. ei stau aici toata ziua si nu mai suport, trimite-i undeva, in concediu, poate la mare..."
m-am trezit, intreband absurd
cati ani au copiii?
"ei, sunt mari" a raspuns ezitant prietena mea, "au peste 30 de ani, au 32 de ani, 33... sunt sot si sotie. trebuie sa-i trimiti undeva, te rog, te rog..." si glasul i s-a frant in plans.
spune-mi unde esti, i-am zis, spune-mi unde esti si vin acum la tine...
"nu te supara", mi-a raspuns sec "dar nu vreau sa-mi pierd vremea cu tine. ajuta-i pe copii si gata. atat" `

mi-a inchis. o raza de soare, aruncata piezis pe podea, m-a facut sa tresar. parea un drum luminos, un drum catre o alta lume. catre lumea ei. o durere surda mi-a sagetat inima. am sunat inapoi.
narcisa, i-am spus, narcisa
"ce vrei?"
am sa-i ajut pe copiii aia...
"multumesc", a soptit. si-a inchis.

enough

2009-07-17T15:36:00.004+03:00

au trecut anii si m-am schimbat. mi s-au tocit coltii, am uitat sa mai scot ghearele. m-am trezit inteleapta, si toleranta, si intelegatoare. n-am mai ridicat piatra, nici macar ca sa ma apar.
o veche prietena mi-a spus odata
ca ma place mai mult asa
ca eram rea,
nepasatoare si egoista, ca eram
un om de care nu te puteai apropia prea tare fara sa te arzi. un om care-si proteja al dracului de bine micul univers.
m-a durut sufeltul cand am inteles
ca sinceritatea-mi si felul abrupt de a privi viata lasasera asemenea urme, grele, urate
si mi-am spus
ca n-am sa mai fiu, nu vreau sa mai fiu vreodata
tanara.
si-atunci am inceput sa imbatranesc
privind cu ochii larg deschisi viata, zambind
lasand sa treaca pe langa mine
cuvinte grele, atitudini prostesti, nervi incordati, ambitii stupide, lupte inutile.
traind asa, mi-am proiectat gandurile in altii. i-am confundat, crezandu-i buni. le-am atribuit calitati pe care nu le-au avut vreodata. le-am tolerat apucaturile, firile dificile, frustrarile, ambitiile. le-am dat dreptul sa-si imagineze ca drumul e lin si viata frumoasa.

dar toleranta-mi a fost luata drept prostie. intelepciunea drept slabiciune. intelegerea drept frica.
alooo, treziti-va. m-am plictisit sa-mbatranesc.

atatea de spus

2009-07-11T00:01:00.002+03:00

s-a oprit ploaia si
ma priveste dintr-un colt de cer luna
se uita tinta la mine si-mi spune sa tac
sa inchid ochii si sa tac

tocmai acum, cand am atatea de spus...

evadare

2009-07-06T01:10:00.006+03:00

in asta seara asta
lumea e prea mare si eu sunt prea singura
in seara asta am adunat toate revoltele, dezamagirile, toate supararile
intelese sau neintelese
si le-am aruncat in vant
sa-mi bag pula
ca m-am saturat
sa-mi impart viata cu oameni de care nu-mi pasa
si carora nu le pasa de mine
m-am saturat de lucruri false, de imitatii grosolane, de pareri si de pareri de rau
in seara asta evadez
din lumea care ma sugruma si care-mi strange tamplele ca intr-un cerc de fier.

atata amar de vreme
m-am straduit sa nu le fac rau altora
ca am ajuns sa-mi fac mie.

vaaai, ce nebuna esti
nu sunt, bai, nicio nebuna. nu sunt nicicum si sunt in toate felurile, dar asta seara,
sa mor,
m-a ajuns lehamitea
de unii, de altii, dar mai ales de mine.

apropo, mi-am luat liber. toata vara.

olga

2009-07-03T23:46:00.005+03:00

pe olga am iubit-o. mi se parea perfecta
imi placea parul ei obraznic, imposibil vreodata de aranjat, ochii negru-taciune, nasul grecesc, de care mereu se plangea ca-i prea mare,
vocea monotona cu inflexiuni indiferente
rasul care-i lumina abrupt chipul serios. imi placeau gandurile ei, tristetile, veseliile. langa ea ma simteam mereu acasa.
imi placea sa stau cu olga. si stateam. ore in sir, zile in sir, saptamani.
am stat ani, vreo sase,
in care ajunsesem sa functionam telepatic
pentru ca olga,
cu aceeasi disperare cu care mi-as fi dorit sa fiu ca ea,
ea, tocmai ea,
ar fi vrut sa fie ca mine.

si azi
cumparand rosii de la o taranca de pe marginea unui drum, rosii mici si gustoase de gradina,
mi-am amintit o scena de acum multi ani,
de cand 2 mai era doar un sat la malul marii
iar eu si olga vindeam rosii in fata portii, vindeam rosii si pepeni
din gradina gazdei, ca femeia sa ne faca o reducere la pretul camerei
si sa mai stam o saptamana in plus in vacanta.

dupa-amiaza plecam pe plaja, sub faleza catre vama de unde soarele fugise deja,
ne intindeam pe nisipul cald si citeam, pe rand, cu voce tare,
romane din biblioteca satului.
seara ne cumparam bere
si mergeam pe dig, ramaneam in tacere pana tarziu in noapte, beam si ascultam valurile, ni se intalneau gandurile si vorbeam fara glas,
uneori ne lipeam de cate un grup strans in jurul unui foc pe plaja si asteptam sa vedem cum, maiestuos, soarele rosu se iveste din apa
si-apoi, cu pielea umeda si miros de sare in suflet, ne ascundeam in patul mare cu cearsafuri aspre din camera varuita, cu ferestrele acoperite de perdele inflorate. dormeam amandoua, cu capetele lipite pe singura perna si n-am sa uit vreodata, n-am sa uit niciodata,
ca parul ei mirosea a fan proaspat cosit.

au trecut mai bine de 15 ani de cand n-am mai vazut-o. a plecat din tara, dupa ce luni de zile a incercat sa ma convinga s-o insotesc. a plecat si nu s-a mai intors vreodata. trec zile, trec luni fara sa ma gandesc la ea, insa in clipa in care imi revine in minte
senzatia e atat de puternica de parca ar sta in fata mea, ii aud glasul si stiu
ca oriunde ar fi, in lumea asta mare, imi zambeste. acum, in miez de noapte cand musc cu pofta dintr-o rosie de gradina, mi-e tare dor de olga. si de mine, la 18 ani.

urme amare si bere la halba

2009-07-01T22:29:00.008+03:00

m-am uitat lung la mine
si nu m-am recunoscut
m-am uitat lung la tine, la tine si la tine
m-am uitat la voi, cei care mi-ati trecut prin viata lasandu-mi urme amare,
si-am oftat.

aveam intr-o vreme o carciuma in spate la obor
bodega de mahala, cu aer prafuit si aroma de bere la halba.
in anul in care, zi de zi, am tras obloanele si-am vandut vicii,
am cunoscut atatea franturi de viata, atatea povesti, atatea drame
atatia oameni daramati, necajiti sau resemnati mi-au trecut pragul ca sa-si stinga supararea in alcool
ca multi ani apoi
n-am mai fost in stare sa ascult povesti triste
multi ani apoi
n-am mai fost in stare sa ascult.

dar atunci veneau pentru ca ii ascultam. clienti fideli imi erau mai ales batranii din cartier. apasati de singuratate, pierduti intr-o lume pe care n-o intelegeau, posibilitatea de a-si vorbi viata era, pentru ei, o alinare. si, zi de zi, vreme de un an, aproape ca-mi potriveam ceasul dupa pasii lor tarsaiti. nea fane meserie,care dupa un atac cerebral vorbea greu, ion, cel care muncind la sonde in irak isi pierduse un ochi, vasile, care dupa 10 ani de singuratate inca isi plangea nevasta, tanti maria, fiica unui bogat negustor brailean de peste, nea george, cu parul alb si tunsoare caraghioasa, ce era in stare la orice ora sa fredoneze toate piesele din beatles, mircea, omul care o viata lucrase la gaze si-n ultimul an de munca fusese disponibilizat, lucian, batranul electronist ce se credea urmarit de securitate, rodica, femeia de serviciu de la scoala, nea bebe, ce tara mereu dupa el un carucior de butelii in care-si facea piata, gheorge, primul sifonar din cartier, oh, si altii, si altii,
si-apoi, pe seara, veneau baietii de la morti
toti angajatii de la pompe funebre, o dugheana amarata care prospera
se adunau ca sa uite,
sa astupe mirosul cadavrelor cu alcool
de fiecare data imi aduceau teancuri de prosoape capatate pe la inmormantari si beau de rupeau, incingeau hore in miez de noapte in carciuma stramta
venea uneori si firica, spaima cartierului
fost boxer, ingenuncheat de alcool
statea cuminte, dupa ce intr-o seara de primavara, rupt de beat, isi sparsese capul izbindu-se cu o sticla si-atunci il certasem, ii spusesem ca nu-l mai primesc,
de-acum statea intr-un colt cu privirea pierduta si mormaia injuraturi
avea suflet bun, saracul
venea cu cate o farfurie, sa-mi aduca din mancarea lui
gandindu-se ca, poate, mi-e foame,
iar cand avea zile linistite, plangea amintindu-si de taica-sau.

era iarna si duduia focul in soba de teracota, iar luminile, palide podoabe de craciun, sclipeau in noapte,
se tarau batranii prin troiene sa bea un vin fiert
isi scuturau cu zgomot picioarele si miroseau a caini uzi
si-atunci n-am mai putut, nu, n-am mai putut sa le iau bani. a inceput sa ma apese sentimentul ca
intr-un fel ordinar profit de ei. ca ii amagesc, ca ii pacalesc. si m-am simtit vinovata. in vremea sarbatorilor, totul a fost din partea casei
si intr-o luna am dat faliment.

in spatele pietei, in gura pantelimonului, timpul se scurge altfel si soarele are culoarea berii. atatea suflete insingurate, atatea destine amestecate si vieti frante m-au coplesit pe-atunci. gustul amar mi l-au lasat, insa, alti oameni cu alte povesti. dar ei n-ar fi trecut niciodata pragul carciumii mele din obor.

greseli

2009-06-18T00:03:00.008+03:00

eu am gresit
eu, fiinta superficiala si josnica
pentru care lucrurile serioase sunt bancuri stupide de care razi in hohote, dar care-ti lasa gust amar
eu gresesc in fiecare zi
prefacandu-ma ca-mi pasa de tot felul de cacaturi, care de fapt ma lasa rece,
prefacandu-ma ca ce spune ala sau aia e interesant,
prefacandu-ma ca are vreo importanta
doar din dorinta absurda de a-i da cuiva linistea ca e ascultat.
eu voi gresi maine
zambind proastei care ma intreaba tampenii
ca sa facem conversatie
sau lansandu-ma intr-o controversa absurda pe teme literare cu tipul pe care, doar ce-i arunc o privire, mi-l imaginez gol si excitat
si voi gresi cand dimineata, in loc sa dorm imbratisata de vise halucinante,
o sa ma urc in masina
o sa iau traficul in bot
si-o sa ma duc la birou
unde o sa ma gandesc
ca am gresit cand i-am spus aluia, in mijlocul unei tavaleli prin asternuturi,
o magarie legata de excesul de alcool la barbati
si el n-a mai vorbit cu mine niciodata
am gresit si cand mi-am imaginat ca prietenia n-are pret
si-am gresit imaginandu-mi ca e bine sa spui lucrurilor pe nume
gresesc
discutand despre probleme existentiale sau cumparaturi la metro
cu ala care ar vrea sa ma sprijine de primul zid si sa mi-o traga pe la spate sau cu aia care stie toate preturile de la obor,
gresesc si cand raspund la telefon unor oameni care-mi cer bani, dupa ce n-am mai vorbit de-un secol
sau cand ii reped tocmai pe cei care-mi sunt dragi,
gresesc amestecand fericirea cu tristetea si furia cu nepasarea
si voi gresi cand, in loc sa fac ce vreau,
voi face ce tot ce vreau. voi gresi facand ce trebuie in loc sa fac ce trebuie.
cu adevarat relaxant este ca, traind intr-o perpetua greseala,
nu ma tem niciodata ca am sa gresesc. si gresesc.

secvente

2009-06-05T18:18:00.005+03:00

la masa din spatele meu plange in hohote o femeie
inabusit, chinuitor
o aud cum sopteste
ce-o sa fac acum, spune-mi, ce-o sa fac
ma inec cu frappe-ul, vreau sa o vad, vreau sa o vad
fac o suta de manevre pana reusesc sa-i zaresc chipul, poarta amintirea unei femei frumoase, dar e chinuita de cearcane adanci si-a renuntat sa-si mai vopseasca parul albit
ma uit la ea si zaresc doar durere,
pe obrajii cenusii i se scurg lacrimi si-mi sucesc si mai mult gatul sa vad cu cine-si imparte masa si durerea
fata ce-o insoteste nu are mai mult de 14 ani, tine capul plecat si-i vad mainile cu pumnii stransi, e fiica-sa, ma gandesc
mi se strange inima.

***
si incepe ploaia
picaturi uriase imi izbesc parbrizul, cerul s-a intunecat a sfarsit de lume
in cateva secunde cineva arunca galeti cu apa peste noi, urla vantul
si nu mai vad nimic, nimic, nimic
merg prosteste urmarind cu privirea stopurile masinii din fata
in zgomotul infernal al grindinei dezlantuite imi aprind o tigara, masina parca-i vapor si imi dau seama ca nici n-as putea sa ma opresc pentru ca in furtuna crunta nu vad nici dreapta, nici stanga, nu vad nimic in afara de stopurile masinii din fata, jarul tigarii mele si potopul de-afara
calauza mea franeaza brusc si aproape ca ma duc gramada peste el
apuc sa vad doar cum scheletul chinuit al unui panou publicitar se rostogoleste pe langa noi si dispare in noapte.

***
hai sa mergem la mine, ii zic
dupa ce-am inghitit zeci de limonade si freshuri
pe urma ne imbatam, cand revelator, cand prosteste pana in zori de zi si filozofam ieftin si bogat
mi se rupe pula ca te-am cunoscut vreodata sau ca nu te-am cunoscut, e tot aia, imi zice
si eu incep sa plang.

***
stau intr-o coloana de masini si ma uit pe fereastra
o vad cand iese din curte, o tiganca ce n-are mai mult de 10, poate 11 ani
pare abia trezita din somn, cu ochii carpiti si parul cuifulit
se opreste in poarta, se scarpina in cap si apoi in cur
isi ridica tricoul dungat si jegos si si-l leaga sub tate, privind in gol
pe urma salta bratele deasupra capului si pare sa ingane un cantec
pe ritmul caruia
incepe sa-si balanseze soldurile. danseaza.

lumina tehnica dinaintea cutremurului

2009-05-24T19:58:00.004+03:00

merg pe strada cu anto, e dupa-amiaza si cald
ma duce undeva, in centru, la un magazin de unde sa pot cumpara ”lumina tehnica”, imi doresc de mult, dar n-am vazt pe nicaieri, nici nu stiu cum arata
pe drum incerc sa calculez cam cata vopsea lavabila i-ar trebui sa-si zugraveasca apartamentul
nu stiu de ce o pun sa-mi spuna in metri cubi si-mi zice ca vreo 16.000 ar avea de acoperit
mie mi se pare cam ciudat, e cam mult,
nu mai am timp sa ma gandesc la asta pentru ca ajungem la magazin
e o dugheana inghesuita undeva la parterul blocurilor pe pe bulevardul unirii, arata cam bizar, parca ar fi intr-una dintre cladirile vechi de pe lipscani, pana si mirosul e acelasi, de mucegai
si e semintuneric, abia deslusesc rafturile si pe baiatul de dupa tejgea
anto ma strange de mana si-mi zice victorioasa
”uite, acolo e lumina tehnica, ti-am zis eu”
imi indica un loc de unde razbate catre mine o stralucire albastra
vanzatorul ne iese in intampinare, vede unde ma uit, ia in mana ”lumina tehnica” si mi-o aseaza usor in palme
o studiez fascinata, e o bila de sticla un pic mai mare decat un ou care lumineaza din interior, lumineaza albastru
cand isi schimba culoarea, zice omul
dar nu mai apuca sa termine, mi se incalzeste lumina tehnica in palma si incepe sa palpaie
dar in acelasi timp, in acelasi timp
pamantul incepe sa se zgaltaie cumplit, ne trezim ciudat, in aceeasi formatie, la etajul patru al cladirii care icneste din toate incheieturile, e cutremur, vad pe o fereastra blocul din fata cum danseaza, o strig pe anto sa plece de langa scari, e din ce in ce mai tare si simt cum transpir de frica, nu stiu de ce nu se termina, nu stiu
ma trezesc disperata in timp ce titina, cateaua cea mare si obraznica
urcata in varful patului, se scarpina cu foc
se misca patul cu ea si cu mine
am visat, oh, am visat
lumina tehnica dinaintea cutremurului.

(lumina tehnica?!)

si tandru momentul murea

2009-05-18T17:24:00.006+03:00

se invarte casa, la dracu
e prea cald
nu-i aer
orice pozitie devine incomoda,
amintirea paharelor de whisky cu red bull e gretoasa si
bere
de ce dracu am baut apoi bere cu tequilla
deschide toate ferestrele, nu vezi ca mi-e rau
ce romantic, aaa, imi vine sa rad cand imi spui afectat
ca sunt prima femeie care calca pragul micului tau sanctuar
ce tampenie
in asemenea moment important
eu m-am imbatat crita
n-as vrea sa ma tii de mana, eu una nu pot sa stau prea mult intr-o pozitie
si tu ai apucaturi tandre
nuu, nu face asta, n-as vrea nici sa ma strangi in brate, mi se tulbura imaginea, eu am cerut asta? eu am vrut sa vad concertul cu sting? nu-mi amintesc
stinge lumanarea aia parfumata, dragule
ca mi-e greata si daca-mi simt parfumul, pe care altfel il iubesc
si atatea zile
am vizat sa-mi lipesc buzele de pielea ta bronzata
sa-mi asez capul pe umarul tau
si-acum nu-mi doresc decat o pozitie cu perna mai sus in care sa inceteze zgaltaiala asta perversa, de seism de sase grade
nu ma vrei?
sa fiu a naibii, ba da
dar stai in capatul celalat al camerei, nu te misca, nu vorbi, nu respira
si promit
daca reusesc sa adorm
o sa te visez
o sa te iubesc altadata, dragule
si tandru momentul trecea
si tandru momentul murea

acum lasa-ma.

fugile in lumea mea

2009-05-13T17:09:00.003+03:00

in zile tulburi si apasatoare, cu nori grei si vant ascuns pe langa rigole
m-apuca fugile.
cu ochii catre ferestra, adulmecand mirosul ploii, ma napadesc. fugi ale mintii, care invariabil imi provoaca zambete. si ganduri de aventura, de emotie, de razvratire, de asteptare,
de dormitor intunecat in dimineata lenesa,
de sosea pustie si uda, de jocul vesel al stergatoarelor,
de muzica in surdina si patura aruncata pe jos,
de vin rosu,
de malul marii si o umbrela albastra,
de baltoace ignorate in fuga catre un hotel catarat pe o strada cu panta abrupta,
de dus fierbinte si prosop cald pe pielea stansa de frigul de mai,
de-o carte cu miros de pagina proaspata, necitita, nedeschisa
de somn la pranz in asternuturi imaculate, cu miros de floare de mar
de strazi pustii,
de pescarusi, de soapte, de rasuflare fierbinte,
de dor, de duca, de tine, de mine,
de urmatoarea zi cu ploaie de mai in care
fugile au sa ma poarte, din nou
in lumea mea.

1 mai, marea

2009-05-01T18:42:00.000+03:00

e prima oara, dupa multi ani, cand 1 mai nu ma gaseste la mare. si ma incearca o tristete ce se-ascunde, odata cu soarele, dincolo de norii prevestitori de ploaie. si imi pare rau
si nu pot sa nu-mi amintesc gustul sarat al brizei si dansul pescarusilor
si aroma de scoici cu usturoi si nisipul incalzit de soare
si berea savurata in zgomotul valurilor pierdute printre bolovanii digului
pe care m-am intins, cu ochii inchisi, ca sa visez vara.
si aerul umed de seara, si frigul patrunzator, nemilos insinuat pe sub hanorac, si paharele cu whiskey, si sirena unui vapor, ce-si striga, stingher, drumul in noapte
si ploaia de anul trecut
ce parea ca nu se mai sfarseste, si culoarea marii cotropita de norii grei
de la distanta, zilele reci de primavara pierdute la malul marii par fermecatoare
insa prietenii mei
ce se-ascund acum pe sub umbrele de terase, imprumutandu-si caldura corpurilor si halbele de bere, ma suna sa-mi spuna ca bine ca nu m-am dus, ca e frig si aglomerat, ca e noroi si ploua, ca pana si pescarusii s-au ascuns, goniti de vantul de iarna
dar eu aud, aud
dincolo de vocile lor tanguite,
aud marea.

anii mei tineri...

2009-04-17T19:58:00.002+03:00

"auzisem atatea despre tine,
abia asteptam sa te cunosc. tot felul de povesti si nebunii, chefuri demente, aventuri, combinatii, decizii. toti vorbeau despre tine, asa, cu respect si incantare. erai o legenda in viata.
in ziua in care mihai mi-a soptit, uite-o acolo, inima a inceput sa-mi bata mai repede. am cautat cu privirea asteptandu-ma sa vad o persoana impunatoare, mi-era frica, avem emotii. o sa vorbesti cu mine? o sa ma privesti macar? dar nu te vedeam si l-am intrebat in soapta pe mihai...unde-i ma, unde???? aveam vocea gatuita. mi te-a aratat facand un semn cu barbia undeva spre coltul blocului. nu mi-a venit sa cred.
acolo, asezata pe ciuci si cu spatele sprijinit de zid, statea o fata bruneta si subtire. cu blugii aia taiati pana la genunchi si cu un tricou lalai, desculta, intr-o pozitie caraghioasa, erai tu. fumai si te jucai cu un pui de caine, laolalta cu un pusti blond. nu mi-a venit sa cred. mi-a cazut cerul in cap. femeia fatala, prietena tuturor baietilor din cartier, persoana despre care toti spuneau ca e senzationala,
statea desculta in fata blocului, cu parul prins ciudat, intr-un nod la spate, si radea jucandu-se cu un copil si un caine. am fost dezamagita. nici nu ma mai interesa sa te cunosc si stiu ca m-am intrebat ce dracu gaseau toti asa nemaipomenit la tine..."

azi, dupa mai bine de 15 ani, o amica, nevasta de vechi prieten, mi-a povestit cum ne-am intalnit. oricat m-am straduit si eu sa-mi aduc aminte momentul, nu am reusit. stiu ca ieseam adesea desculta din casa, in zilele de vara, si ma jucam cu pisicile sau cainii. stiu ca avem prieteni dragi si ca ne distram nebuneste. n-am stiut insa ca ei, prietenii mei, ma considerau senzationala, dar ma bucur sa aud asta. dupa atata vreme e o confirmare a faptului ca ma iubeau, asa cum ii iubeam si eu. si totusi, de ce i-am pierdut pe cei mai multi?

dezlegare la peste

2009-04-14T00:33:00.010+03:00

generale, nu concurez, doar completez cu o campeneasca de florii. vedeta zilei, scrumbie la cuptor cu legume. cuptor de caramida, foc de lemne, campia romana pe malurile udate de neajlovul cel lin curgator. mamaliguta cu lapte, taiata cu ata in felii taman bune de tinut in mana. si vin, si vin...

si bonus(pentru cunoscatori) : fata in iarba

spring time

2009-04-07T22:09:00.001+03:00

by erika

marea lehamite

2009-04-06T22:26:00.005+03:00

de la un timp nu ma mai regasesc in nimic. adeseori ma simt de parca as fi un vapor caruia, in mijlocul oceanului inghetat, i s-au stricat motoarele. si degeaba-si umfla panzele, ca nicio boare de vant nu-i tulbura nemiscarea. si-atunci, incarcat cu ganduri, amintiri, sperante, pluteste in deriva in cautarea unui tarm prea indepartat, inconjurat de ghetari amenintatori.
traiesc rutinat, fara sa gasesc vechea bucurie a vietii. rar zambesc diminetilor insorite, si mai rar visez in noptile calde si vesele. de ceva vreme orele-mi sunt albe, sunt lungi si chinuite de ganduri negre, de insatisfactii, de intrebari, de dezamagiri. nu mai rad. cateodata nici nu vorbesc. ma copleseste lehamitea si zac.

mi-am zis ca, poate, am imbatranit. si ca am obosit.
mi-am zis ca, poate, m-am schimbat. ca paharul din care intotdeauna am vazut jumatatea plina a fost varsat pe jos de un gest nerabdator al destinului. mi-am facut griji, m-am luptat cu demonii din mintea mea. si, la un moment dat m-am oprit.

dar n-am imbatranit si nici n-am obosit. doar m-am lasat coplesita de marea lehamite a lumii. doar m-am lasat prinsa in vartejul nefericit al nazuintei marunte, in noianul de false probleme si iluzii. doar am tacut cand trebuia sa vorbesc, doar am ras cand trebuia sa plang. doar mi-am tradat sufletul.
din fericire, niciuna dintre aceste greseli nu e iremediabila.
si vaporul ala patetic din mijlocul oceanului inghetat n-are nevoie nici de motoare, nici de vant. si nici de vreun tarm, apropiat sau indepartat. el e-o poveste si are, de rezerva, o pereche mare de aripi albe.

ora in minus

2009-03-30T23:41:00.006+03:00

imi lipsesc atatea ore din viata, incat chestia asta cu luatul unui ceas din noapte chiar ma enerveaza. plus ca nu stiu cum dracu se face ca mereu m-a luat prin surprindere. ani de zile m-am dus la cu totul alta ora (uneori si in alt loc, dar asta era deja decizie personala) decat ar fi trebuit in ziua cu pricina.
si tocmai pentru ca atata amar de vreme m-am incurcat
si pentru ca nu-mi sunt confortabile lucrurile care ma gasesc nepregatita,
ieri noapte,
(cu o zi intarziere fata de cand ar fi trebuit, e drept)
am potrivit toate ceasurile din casa
inclusiv pe cele de la telefoane
renuntand de bunavoie la ora furata de vara
dar generos compensata de lumina labartata spre opt seara.

cu totul intamplator si contrar obiceiului si programului de fiecare zi
azi dimineata trebuia sa ma trezesc la opt,
ca sa pot pleca la noua, ca sa pot ajunge la zece.
..si ritualul din zori parea a se desfasura normal
lasa-maaaa sa mai dorm, nu vezi ca-s obositaaaaaaaaaaaa
zece minuteeeeeeeeeeee
in pastele ma-sii de viataaaaaaaaaaaa

si-n vreme ce eram implorata sa ma smulg din bratele lui morfeu
in miros de cafea
soarele stralucea in coltul ferestrei
fapt ce mi-a parut ciudat
si cu un efort supranatural am intins mana dupa telefon
si-am aruncat un ochi la ceas
NOUA!!!!
NOUA!!!

am potrivit toate ceasurile din casa. si pe cele de la telefoanele mobile. de la telefoanele MELE. iubitul meu a ramas pe ora veche. si alarma pentru dimineata era, fireste, setata pe telefonul lui.
iar eu, pe langa faptul ca am trait o ora in minus, am si intarziat azi,
la fel ca in multi alti ani.

m-ascund sub pleoape cand ma cauti

2009-03-26T00:10:00.005+02:00

povesti prea multe mi se zbat in minte, si-atunci amutesc, le las sa se spuna, tac ascunsa sub pleoape
de ce taci, de ce taci
insa eu vorbesc si cant, plecata intr-un viitor prea indepartat, unde sunt iar copil si ma joc
nu mi-am dorit niciodata sa prind fluturi
si-i uram pe copiii care
se distrau legand cu o bucata de ata piciorul unui bondar
tac pentru ca nu vreau sa-ti spun
ca nu-mi place sa ma impiedic de papucii tai aruncati langa pat, nu vreau sa-ti spun daca tricoul albastru iti sta bine
si nici sa te intreb, la telefon, daca ai mancat de pranz
veneam de la scoala si imi aruncam ghiozdanul pe scari
fugeam in parc, niciodata nu m-am gandit ca, poate, n-am sa-l mai gasesc
intotdeauna era acolo, abandonat intr-o pozitie caraghioasa si cumva trista, iar cand leaganul rosu si avantat
mi-a venit direct in frunte trantindu-ma la pamant, am simtit gustul nisipului amestecat cu sange, dar
singurul meu gand a fost
ca ghiozdanul are sa ma astepte si ca o sa fie, poate, ingrijorat
si-am inceput sa plang pentru ca mi-era mila de el, cum sta acolo, nelinistit pe scara rece a blocului,
pasii ma poarta acum pe o alee cu tufe inflorite, alerg si sar intr-un picior, cant tare si-mi arunc pantofii, sta sa ploua si n-am umbrela, n-am avut niciodata umbrela sau ceas
la dracu, nu, nu stiu cat e ceasul, da, poate ca-i tarziu,
nu mai stiu pe unde umblam, drumurile s-au amestecat,
fumez prea mult,
dar sunt aici, la nimic, nu ma gandesc la nimic, doar
m-ascund sub pleoape cand ma cauti
si-mi spun povesti.

ganduri in masina de spalat

2009-03-24T22:45:00.003+02:00

o sa inchid ochii si zilele au sa dispara.
au sa dispara din mintea mea, or sa-mi iasa din cap prin ochi, or sa curga o data cu lacrimile care ma gadila prosteste pe fata, o sa le pierd in batista si o sa scap de ele, aruncandu-le amintirea alaturi de alte lucuri, in masina de spalat. un timp are sa le tina tovarasie rimelul cu care impart aceeasi batista, peste ele are sa navaleasca apoi apa rece, o sa se incalzeasca la 90 de grade, temperatura la care, nu-i asa, amintirile patate au sa devina imaculate, iar cand lenorul cu parfum de iris o sa le invaluie, eu voi fi uitat
ziua in care am spus da, ziua in care am spus vino, noaptea in care ai venit si cea in care am venit eu,
au sa se stearga urmele mainilor tale pe coapse si ecoul vorbelor tale in minte, or sa se stearga toate gandurile care m-au insotit pentru un timp in lumea ta
care mai intai m-a coplesit, apoi m-a fascinat
si pe urma si-a schimbat forma, nu mi s-a mai potrivit
si-a inceput sa ma doara.
am sa inchid ochii si zilele acelea or sa dispara, iar tu ai sa te intorci in locul unde erai inainte,
de partea cealalta a mesei
in seara in care inca zambeam cand te ascultam, in seara in care te iubeam cald si calm, in seara in care am indraznit sa te cred
cand mi-ai spus ca lucrurile au sa ramana la fel.

si daca amintirea unei dezamagiri nu se poate sterge, iar pe batista au sa ramana urme de lacrimi, am sa desenez, peste ele, cu un marker water-resistent, flori de camp.

profit in vremuri de criza

2009-03-20T01:00:00.005+02:00

nu inteleg.
tu vii la mine
mergand taras pe genunchi
esti varza, n-ai idei, n-ai solutii
dai din colt in colt, te agati de mine, imi intri in cap lamentandu-te,
si, in pastele ma-sii de viata,
problema ta devine parte a problemelor mele.
si stau si ma gandesc la o varianta
ca mi-e mila de tine si ca asa sunt eu, o proasta, si te includ in planul meu de viata
pana de curand aveam relatii reci, ne vedeam rar si de multe ori intamplator, nu te iubesc, nu ma iubesti, dar nu puteam sa nu te ajut dupa ce m-ai implorat,
ma consolez cu gandul ca poate fi avantajos, mai mult pentru tine, fireste
dar, la dracu, nu mi-am calculat niciodata viata in avantaje
te bucuri, sari in sus
imi ridici multe statui si-mi promiti o recunostinta vesnica pe care nu mi-o doresc
si acum ce faci, ma??
ce faci, ma???
te-am spalat de noroiul in care te tavaleai,
ti-am oferit un dar de pret care se numeste incredere si o solutie pentru a iesi din bezna in care orbecaiai
si m-am trezit ca mananci cacat
sustinand ca nu vreau decat sa profit de tine in vremuri de criza?
eu? de tine? sa profit?
nu inteleg.

morning has broken

2009-03-18T12:02:00.006+02:00

azi m-am trezit derutata, minute bune nu m-am putut dezmetici, auzeam ploaia si cainii latrand, dar nu reuseam sa-mi dau seama ce moment al zilei e, ramasesem, pesemne, agatata de un vis, care o fi fost el, am avut senzatia de vid, asa ar trebui sa fie, cred, senzatia de vid, minute intregi mi-a parut ca-s imateriala, ca plutesc undeva intr-o alta realiate, auzeam ploaia si cainii latrand, ouooo, ieieie, i love you more then i can say, nu stiu ce zi din saptamana e, aveam un prieten ce se dadea scriitor, nu-si putea aduce cuvintele in forma cursiva decat daca bea alcool in zori de zi, apoi era sclipitor, vreo doua ore, victoor, cate sute de mii de ani au trecut din seara in care m-ai asteptat in ninsoare, in coltul strazii, te-am gasit, dupa ce ma razgandisem de zeci de ori, cu o caciula de omat pe cap, infrigurat si speriat, cat ai fi ramas acolo, oare, daca n-as fi venit, daca n-as fi venit, alta dimineata intr-un dormitor strain, pictat prosteste pe pereti cu vopsea rosie si tot dimineata era cand am ajuns la mare si soarele se ridica, maret si solitar din apa albastra a noptii, ochii tai limpezi, chipul tau bland si al tau suflet cald in zadar, nu mai sunt, nu mai sunt, durere sfasietoare in pragul abrupt al unei zile, auzeam ploaia si cainii latrand, fuuugi, fuugi, tavalug de ganduri si imagini, o lume a navalit peste mine azi, in doar cateva secunde, chiar inainte de a deschide ochii. cand m-am ridicat din pat, eram deja obosita. buna dimineata.

vreau

2009-03-17T23:47:00.007+02:00

cateodata, imi intra in cap cate o idee, care, relativ repede, se transforma in fixatie. o idee nebuneasca, un proiect nesustinut de nimic in afara unei obsesii pe care o dezvolt, zi de zi, zi de zi. nu ma refer la milioanele de ganduri obisnuite, care-mi fac mintea praf, ci la ideile intr-adevar marete, respectiv cele care-mi par mie decisive pentru cursul ulterior al vietii. si care-mi vin, e drept, destul de rar.
in clipa in care spun "am sa fac asta", am trecut deja printr-un proces chinuitor de gandire, dar absolut inutil. pentru ca, in sinea mea, stiu, din prima clipa in care gandul ala nebunesc mi-a invadat mintea, ca hotararea a fost luata. si nimeni si nimic nu ma poate deturna.
in toata aceasta perioada, de la prima sclipire pana la decisiva hotarare, aparent sunt docila si deschisa dialogului. cer pareri, cantaresc argumente, studiez, analizez. dar in timp ce fac toate lucrurile astea, nu fac altceva decat sa selectez cu atentie argumentele favorabile proiectului meu, sa le asez in rafturi elegante, la vedere, ca sa le pot invoca oricand vreo temere (fireasca) imi zdruncina hotararea. sau daca cineva incearca sa ma opreasca.
imi urmez marile vise cu indarjire. pana acum, ori am avut idei foarte bune, ori pur si simplu noroc. dar eu cred in teoria potrivit careia, in momentul in care iti doresti cu toata puterea fiintei tale ceva, tot universul concura pentru a-ti implini visul. insa, in ultima instanta, numai de tine depinde.

nu vreau

2009-03-13T02:03:00.006+02:00

ma framanta in ultima vreme o idee fixa: cum sa fac sa nu mai fac nimic din ce trebuie sa fac?
sunt obosita, sunt plictistita sa fac lucruri. nu vreau sa ma trezesc la 11 dupa ce pe la 5 abia m-a luat somnul. nu vreau sa stau cu masina in coloana. nu vreau sa platesc facturi, nu vreau sa cumpar mancare de la supermarket, nu vreau sa lucrez cu oameni obsedati de functii si salariul care le intra pe card o data pe luna si care nu ajunge niciodata, nu vreau sa lucrez deloc, nu vreau sa inteleg ca asa e mersul, nu vreau imprumut de la fmi, nu vreau sa ma uit la televizor, nu vreau sa fumez tigari mai ieftine, nu, nu vreau sa fac rezervare la carciuma la fumatori cu sapte zile inainte de ziua in care am chef sa mananc, nu vreau sa vad pungi pe camp si jeg pe strada, nu vreau sa bag laptopul in priza, ca pe prospect zice ca are nu stiu ce autonmie, da becul palpaie mult mai repede, nu vreau sa spal pe jos cu mopul, nu vreau sa aud masina de spalat, nu vreau sa intind rufe, nu vreau sa fac ciorba, nu vreau sa numar banii sa vad daca pot sa merg de paste nu stiu unde, nu vreau sa ia erika 5 pe o lectie pe care sustine ca a invatat-o bine, nici cainii sa nu mai zgarie peretele de langa usa, nu vreau sa raspund la telefon, nici sa opresc centrala ziua ca e cald, nu vreau sa fie iar frig, nu vreau sa-mi povestesti ce a zis primarul, nu vreau sa cer de la tanti petruta liliac, nu vreau sa ma enervez, nu vreau sa pun motorina, nu vreau sa vad prosti, nu vreau sa vorbesc cu ei, nu vreau sa iau calciu, nu vreau sa ma odihnesc, nu vreau sa fac nimic din ce trebuie sa fac, nu vreau si gata.
ma gandesc sa-mi iau niste porumbei calatori.

iuli by night

2009-03-11T21:45:00.009+02:00

iuli e prieten cu fiica-mea. si, din cate stiu, e si de-o varsta cu ea. 13.
l-am cunoscut asta-vara, a venit in vizita cu maxi-taxi si cu un prieten
un baiat blondut si firav, cu ochelari a la harry potter, dezinvolt si politicos. pe urma m-am mai intersectat cand si cand cu el, ba o data, parca, l-am dus cu masina pana acasa. un baiat cuminte, clar.
deci
iuli e prieten cu erika. sa ne intelegem, e camarad, nu prieten de-ala de tinut de mana. acum, in timpul scolii, nu prea se vad. dar vorbesc pe mess. si la telefon. doar ca iuli o suna pe fiica-mea noaptea, pe mobil. pe la unu jumate, in principiu. si se hlizesc asa, in medie vreo ora. (nu stiu ce-si tot spun, desi sunt tare curioasa. intr-o noapte am urcat tiptil pana la usa dormitorului si-am incercat sa trag cu urechea, dar fiica-mea susotea si radea, asa ca n-am inteles nimic. si, la dracu, scara scartaia crunt!!! )
buun
am avut cateva discutii cu erika. sincera sa fiu, nu ora la care suna ma doare, ci factura de telefon pe care parintii lui iuli trebuie ca o platesc lunar (eu insami sunt arsa, de pe vremea cand erika, pe atunci de vreo opt ani, si-a incercat norocul la jocurile de ghicit nu-stiu-ce la televizor). da cica n-ar fi problema. ma rog.
probabil ca erika a avut (sper eu ..) o discutie cu iuli despre bani si cheltuieli, asa ca, de la o vreme, baiatul a inceput sa sune pe fix, rezon. ora insa a ramas neschimbata.
discutie la telefonul fix, la 2 noaptea, in timpul saptamanii. natural. firesc.

da?
alo, sarumana.
salut
sunt iuli. as putea vorbi cu erika?
doar ce s-a culcat, iuli, imi pare rau. era important?
a, nu...voiam sa vad ce mai face
pai sun-o maine.
da, multumesc mult. auziti?
da
dar dumneavoastra ce mai faceti?

so, no comment!
(innu, mai sunt si-altii pentru care ziua e noaptea. si vin tare din urma!!!)

ziua mea e noaptea

2009-03-10T23:28:00.007+02:00

cat e ziua de lunga
mi-e somn, somn greu, as putea adormi oriunde
oriunde e cald si mi-as putea sprijini capul
mi-e somn, casc, beau cafea si mi-e si mai somn
abia astept sa ajung acasa, imi creste inima numai la gandul ca am sa ma ascund de ploaie in spatele jaluzelelor si am sa dorm zile in sir
si ajung greu, e aglomerat si ploua, ma obosesc stergatoarele si lalaiala de la radio,
mi-e atat de somn ca nu mai vad bine
si ajung, ajung
cand intru pe strada si vad luminile casei zambesc obosit
as putea merge pana la pat cu ochii inchisi,
cainii se bucura si sar pe mine
si-n casa e cald
mananc cartofi copti, cartofi fierbinti cu unt
ma trantesc incantata pe canapeaua mea de piele si ma invelesc
am o patura pe care-o iubesc, moale, cu miros de brad
si gata.
nu-mi mai e somn. nici un pic de somn. nici o urma. nu mai casc si-n vreme ce-mi savurez tigara, simt ca ziua mea abia incepe. noaptea.

granita

2009-03-09T23:45:00.000+02:00

doar astenie

2009-03-05T17:38:00.004+02:00

messenger, ora 15
silP: ce faci, draguta?
zuzeta: sufar de astenie de primavara
silP: si tu?
zuzeta: daaa
la greu
sunt agitata si
am o stare de confuzie
silP: depresie, lipsa de tonus
zuzeta: sentimente de inutilitate, de-alea
silP: ...
zuzeta: traiesc un sentiment tampit, ca pierd vremea
si nu vreau sa imbatranesc
silP: nu imbatranesti... este in interior chestia asta si tu nu poti imbatrini
nu ai cum
zuzeta: sper...
silP: tu o sa fii la fel si la 60 de ani
zuzeta: tot mi-e frica
silP: o sa treaca la un moment dat cand vei vedea ca de fapt nu te schimbi
zuzeta: azi, de exemplu
cand ploua asa, primavaratic si apasator
m-as duce dracului
undeva
unde sa fie liniste
si sa vad pe geam brazi
si sa mi-o trag pana la epuizare cu un tanar !!! :))
silP: da, excelenta imagine
rascolitoare!!!
esti dusa
zuzeta: sa se auda numai ploaia
si ala gafaind
silP: aaa, e clar, esti dusa rau
zuzeta: io ti-am zis ca am astenie....

ziua de dupa

2009-03-01T21:46:00.003+02:00

innuendei
care,
strigandu-ma, mi-a tulburat (ne)linistea

in ziua de dupa totul e la fel.
in ziua de dupa, neclintite, clipele zac in indiferenta
nu s-a intamplat nimic, nimic
universul e tot acolo, vorbele suna neschimbat, oglinda-mi intoarce privirea intrebatoare si incercanata
ziua de dupa
nu doare si nu zambeste, e gol dupa plin, plin dupa gol
e paharul cu apa rece
ce mi-a astamparat setea la miezul unei nopti cu arsita de luna rosie, luna dulce, luna amara,
si care zace acum
rasturnat pe podea, rasturnat pe podea,
e doar un pahar gol, rasturnat pe podea.
in zorii zilei de dupa,
dimineata se tanguie albastra, senina
impart cu sufletul meu bancheta din spate a unui taxi
si drumul spre casa
e lung si e scurt, cat sa incapa in el o poveste
care, nespusa
ar putea deveni
trista sau inaltatoare. care, in ziua de dupa, ar putea deveni.

2000

2009-02-16T23:01:00.002+02:00

manifestul lui cristi botez

2009-02-10T22:05:00.005+02:00

il cunosc de prea multa vreme
ca sa nu inteleg
cata revolta si amaraciune a adunat
inainte de a trece la actiune.
manifestul lui cristi aici

vreau doar sa adaug
ca, la cum il stiu eu, in realitate trebuie sa fi fost mult mai rau decat a lasat el sa se vada.

on plonge

2009-02-09T00:02:00.002+02:00

busy

2009-02-04T00:55:00.001+02:00

nu mai am timp sa scriu, deocamdata. sunt prea ocupata sa traiesc.

one night in oldies

2009-02-02T01:23:00.007+02:00

umbre
dansez printre umbre si-mi vine sa rad
parul imi sta al dracului de bine in asta seara si berea asta mexicana
cu lamaia impinsa acru prin gatul subtire mi se asorteaza cu cizmele,
tigarile miros divin
pe chipuri vad zambete
fata aia, ca o placa de surf, susoteste cu tipul cu figura de sud american
amicul lui bea beck's din stica mica si-l priveste cu un zambet intelegator
asta-i muzica de la ceaiurile la care mergeam pe la 14, 15 ani
peretii sunt groaznici
cu vopseaua aia galbuie peste caramizi
daca sar ating arcadele cu mana
englezii cer voie sa stea cu noi la masa
dansez cu englezii, pe urma dansez cu baiatul care vorbea cu fata ca o placa de surf, dansez singura
si-mi vine sa rad
inca o bere mai vreau, si-o tigara, dragule
sa-mi trag sufletul
cu fuiori de fum albastrui, nu vorbi cu mine acum, stiu versurile de la toate cantecele, cant
e trei deja? mai stam
spre dimineata baga blues-uri si am sase prieteni noi pe care nu stiu cum ii cheama.
sa fiu a naibii, m-am simtit exact ca la un chef din clasa a noua, doar ca am baut mult mai mult.

waiting for

2009-01-28T01:00:00.001+02:00

astept
si cerul se innoreaza treptat
ploua ca toamna si miroase a iarba cruda de primavara
astept.
ce-o sa se intample oare
daca intr-o seara ploioasa, am sa vin totusi la tine?
ai sa zambesti si-o sa avem emotii amandoi, ca doi adolescenti care-si ascund chipurile dupa lumina lumanarilor parfumate
si-ai sa-mi pui vin
intr-un pahar cu picior,
muzica in surdina
si ploaia o sa cante pe pervaz.
astept
sa scap de tentatia de a-mi urma
gandurile furisate intr-o serara de iarna, cu ploaie de toamna si miros de primavara,
astept sa uit
amintirea buzelor tale la radacina parului.
si ce-o sa se intample oare
daca n-am sa vin? ai sa ma astepti totusi?

nimic de spus

2009-01-24T11:31:00.005+02:00

ma tot gandesc, de cateva zile
care-ar fi formula prin care sa spun niste lucruri sincere unei persoane
care n-are tocmai o relatie buna cu sinceritatea, mai ales in fata oglinzii. tot analizand si re-analizand
mi-am dat seama
ca n-are niciun rost, ca tocmai eu, sa-i stric poza in care zambeste tamp, mazgalind pe ea un contur de realitate.
deci
n-am nimic de spus.
doar o injuratura, pe care e mai bine sa n-o scriu.

anti-organ

2009-01-21T02:04:00.011+02:00

cand vad uniforma de militian/politist ma apuca nervii.
am inteles asta azi, in masina, pe la piata unirii. cu sirena pornita m-au depasit in goana si-am intrezarit o bucata de gusa cu uniforma, revarsata peste o bucata de burta cu uniforma, revarsata la randul ei. mai jos n-am mai vazut. dar era tot uniforma si pe mine m-au apucat dracii.
pe urma am incercat - ca asa fac de cand sunt inteleapta - sa inteleg ce resort interior mi se declanseaza la vederea albastrului inchis cu dungi inguste, reflectorizante. si mi-am amintit, mi-am tot amintit.

aveam 13 ani cand m-au luat prima oara la militie. era, la mine in cartier, o curte parasita a unei fabrici. ne gasisem de joaca pe-acolo, construisem din niste placi de azbociment o casuta, carasem tot felul de lucruri de pe acasa, carti, vaze de flori sau pahare, un scaunel cu trei picioare si o sanie veche. ne adunam vreo 7-8 copii si spuneam bancuri, ne hlizeam, povesteam. cu drag lipisem pe plasticul ce tinea loc de usa un cartonas pe care caligrafiasem, cu mana mea: casuta noastra, cuibusor de nebunii.
au navalit peste noi, vreo sase insi in uniforma. nu stiu ce strigau, cu sabotaj, cu nenorociti, cu hoti. la dracu, eram o adunatura de copii, cel mai mare dintre noi daca avea 15 ani. ne-au tras de par, ne-au lovit cu bastoanele de cauciuc, ne-au dus la circa. "ce faceati, ma, acolo? v-o trageati", a urlat un mustacios transpirat. purta pe degetul mic un ghiul imens. ramasesem cu privirea agatata de el, dar am protestat. am spus ca ne jucam, atat, ne jucam si noi. "faaaa" a urlat iar. "uite ce scrie aici". si mi-a aratat cartonasul, cartonasul pe care eu scrisesem cu pixul ..."casuta noastra, cuibusor de nebunii" "ce, crezi ca noi suntem prosti?"
am crezut c-am raspuns in gand, dar pesemne n-a fost asa. in clipa urmatoare, zgaltait de-o palma crunta, mi-a zburat capul. "curva dracuuuu" a urlat militianul. "cheama-l pe tac-tu sa te ia". aveam, da, 13 ani. si nimeni nu ma mai lovise pana atunci peste fata.
l-am chemat pe tata. nu i-am spus niciodata ce s-a intamplat inauntru. s-ar fi dus peste ei, le-ar fi pus birourile in cap. si tot el ar fi avut de suferit, stiam asta. o lectie de umilinta, prea devreme invatata.

pe urma s-a intamplat cand eram la liceu, prin clasa a X-a parca. venisera la prietena mea verii ei negri de la targu jiu. negri, dar romani, ca toti romanii. dar pe vremea acea, un personaj de culoare pe strazile orasului era lucru rar. in bucuresti erau doar studentii de prin zair, iar femeile care se afisau cu ei erau, evident, prostituate. doamne!
mergeam pe magheru cu alin si carlos popescu. baietii lazarei popescu, negresa ce era, culmea, la vremea aia, lider al minerilor din valea jiului. voiam sa intram la un film, cascam gura pe bulevard. ne-a oprit o patrula, la 6 dupa-amiaza. buletinele. le-am aratat. la ce scoala invatati? am spus. dar alin si carlos, aterizati din micul oras gorjean, habar n-aveau de o asemenea regula. n-aveau acte la ei. "ale dracului curve" a suierat militianul "nu va mai plac baietii nostri, ha?" . au chemat prin statie un alt echipaj. ne-am trezit, in centrul orasului, inconjurati de vreo sase tablagii. trageau de noi, ne inghionteau. am incercat sa le explic. nimic. de lemn. am vorbit, i-am rugat. degeaba. le-am propus sa dau telefon acasa, sa vorbeasca cu tata. aiurea. "mai taci dracu din gura". si m-a pocnit, scurt. peste fata.
ne-au dus la circa. pe alin si pe carlos i-au perchezitionat la piele. le-au luat brelocurile de la chei si vreo 60 de lei, toti banii pe care-i aveau la ei. pe mine si pe prietena mea ne-au "izolat" intr-o camera de 2 pe 2, nu inainte de a ne controla in buzunare. si de a ne adresa unele dintre cele mai vulgare vorbe pe care le auzisem in viata mea. si locuiam, totusi, in colentina, la margine de mahala. intr-un tarziu ne-au lasat sa plecam. a doua zi dimineata, unul dintre militieni s-a dus cu datele mele la directorul liceului la care invatam. un liceu celebru al vremii. i-a spus ca sunt prostituata, ca umblu cu barbati negri. carlos era de varsta cu mine, alin doar cu un an mai mare.

(va urma, va urma)

dependente

2009-01-20T12:00:00.001+02:00

sunt dependenta
de iubire, de agitatie, de oameni
de liniste si de oameni,
de carti si de oameni
de nopti pierdute, de muzica
de cafeaua de dimineata, de tigari
de animale de casa
de calatorii.
de telefon, de messenger
si, in orice caz, sunt dependenta de bani.
(altfel, mi-e pofta de niste siciliene al forno cu o bere rece
sau macar o portie maaare de cartofi prajiti cu parmezan
cate kile am in plus? 6? Fuck.)

tristele schimbari ale unor oameni

2009-01-17T23:01:00.005+02:00

pornesc de la premisa potrivit careia, in timp, toti oamenii se schimba. devin ori mai nebuni, ori mai intelepti, aduna experiente pe care le folosesc in avantajul spiritului sau al bunastarii trupului, sau nu le folosesc deloc. adica nu intr-un fel vizibil. se accentueaza trasaturi, uneori suparatoare pentru ceilalti, se inclina intr-o oarecare directie, isi restabilesc prioritatile, abandoneaza vise, nazuiesc catre altceva. cred ca e firesc sa se intample asta, cata vreme viata e o indelunga lectie a cunoasterii.
ma bucur pentru persoanele care se schimba frumos. daca ma gandesc, mi-ar placea sa cred ca ma numar printre ele. pe aceia pe care viata ii urateste, ii compatimesc, desi, poate, in noua lor postura n-au facut decat sa se impace cu ei.
insa ce n-am sa inteleg niciodata, oricat m-as stradui, este schimbarea brutala, fara ca vreun eveniment brutal sa fi intervenit in destinul cuiva. caci aceasta poate fi, da, exceptia. si mai inteleg schimbarea generata de dragostea subita, cea in care universul se muta, temporar, intr-un prezumtiv suflet pereche.

asadar nu inteleg cum e posibil, cum dracu e posibil, ca o persoana sa se schimbe subit in fata unui eveniment de importanta modica, irelevant, nesemnificativ in marea ordine a vietii. de fiecare data raman uimita, incerc sa inteleg, dar realitatea stramta creata in jurul acestei metamorfoze ma paralizeaza.
bunaoara, prima astfel de experienta am avut-o cu ani in urma, cand o buna prietena de-a mea s-a combinat cu un tip mult mai in varsta, posesor de cont zdravan la purtator. lasand la o parte faptul ca nu am inteles (sau n-am admis) la vremea respectiva optiunea, imediat urmatoarele doua saptamani au adus schimbarea. ea vorbea altfel, pasea altfel. i s-au schimbat peste noapte gusturile, teoriile despre viata, relatiile interumane. si cu aceeasi repeziciune fantastica a intervenit uitarea. a vechilor prieteni, a stilului de muzica, a filmelor preferate. a vietii insasi. a devenit altcineva. am putut sa observ toate astea, caci, intamplator, am fost singura persoana pe care a pastrat-o, distant, aproape. si m-am gandit, si m-am intrebat. si am ajuns pana intr-acolo incat m-am suspectat de invidie, de proasta perceptie a unei realitati. dar femeia se schimbase. aproape peste noapte. si nici pana in ziua de azi n-am inteles care a fost motorul si in ce hal a fost el ambalat, de a fost in stare sa determine o asemenea modificare.
de-a lungul vremii m-am mai intalnit, destul de rar, e drept, cu astfel de situatii. si, cu toate teoriile si noptile pierdute in incercarea de a afla, n-am dibuit factorul sau factorii care determina schimbarea. iar intre timp am incetat sa incerc sa aflu.
asa se face ca acum, cand viata ma pune din nou in fata unei astfel de situatii, nu reactionez. nu intreb si nu ma intreb, aproape ca nu ma mir. tristele schimbari ale unor oameni ma gasesc resemnata. si, dintr-o pornire absolut egoista, ma simt linistita.

demonul din mine

2009-01-16T01:21:00.006+02:00

in mine slasluieste un demon,
se-ascunde
si se hraneste cu toate supararile, cu toate nemultumirile spuse sau nespuse,
inghite pe nerasuflate revoltele,
savureaza esecurile
si creste.
uneori demonul pune stapanire pe mine. imi anihileaza bunul simt, respectul, echilibrul, calca in picioare frumosul,
il simt cu un val de sange ce-mi inunda parca mintea
si cu o tresarire in stomac.
mai intai e sarcastic, rostogoleste cuvinte iscusite care dor,
iese din mine cu voce aspra, rostind lucruri de neinteles, mai apoi injurand ordinar, sadeste in ganduri o disperare absurda,
ma zgalataie din cap pana in picioare cu o furie oarba, ma face sa-mi musc limba
si sa simt
gustul de sange al urii.
si urasc
zambetele mieroase, cuvintele prostesti, lungul curs al zilelor monotone, urasc lumina si bucuria, urasc drumul spre casa, imi urasc viata, limitele, resemnarile.
rade tinandu-se cu mainile de burta demonul din mine
cand ma face sa plang in hohote, cu mainile inclestate pe volan, gonind printre luminile orasului ce moare, strivit de nepasarea mea
suntem doar eu si el, nimic altceva nu conteaza, ma coplesteste
si in clipa in care opresc masina in fata casei
imi striga sa pornesc, sa ma duc dracului
si-l ascult orbeste, inecata de furie
arunc telefonul care suna a chemare,
lasa-ma
rotile scrasnesc
si fug in noaptea luminata de faruri, in intunericul incremenit in jurul jarului de la tigara, fug urmarita de strigatul de triumf al demonului din mine.

tarziu, dupa kilometri de ura si venin
ma paraseste epuizata pe marginea unui drum de tara, in bezna, in nedumerire.
se ascunde pe nesimtite, printre amintiri triste si revolte adormite, printre vise pierdute
si pandeste,
asteapta ziua in care
va fi din nou destul de puternic
ca sa-mi ia, macar pentru cateva clipe, mintile.

constante in viata mea

2009-01-14T01:46:00.004+02:00

m-am uitat, de curiozitate, la ce scriam pe blog, anul trecut pe vremea asta.
si-am gasit o insemnare, din 12 ianuarie (asta-i data cea mai apropiata), care se numeste "tentatii". tinand cont de ora la care scriu aceste randuri, am s-o reproduc.
no comment!

ei bine, acum vreo doua ore mi s-a facut pofta de cafea.
primul gand a fost ..."hm, nu beau cafea la ora asta. n-o sa pot sa dorm".
si m-am enervat. pe mine m-am enervat, pe cliseele astea verbale sau psihice in care ajung sa ma invart uneori. beau cafea dimineata ca sa ma trezesc, cica. beau cafea dupa-amiaza. beau uneori cafea si seara. toate cafelele principale ale zilei plus cele secundare ("hai sa bem o cafea!!!!") nu m-au impiedicat niciodata sa dorm. altele sunt framantarile ori ideile care imi provoaca insomnii.
si totusi, pe la 1 noaptea, cand mi s-a facut pofta de cafea, m-am trezit gandindu-ma prosteste sa nu beau cafea pentru ca am sa ratez intalnirea cu morfeu.
si-apoi am avut o revelatie care m-a ingrijorat de-a dreptul. cate lucruri care-mi plac imi refuz, oare, doar pentru ca o parte a mintii mele pastreaza o informatie valabila majoritatii?
sper ca tentatiile sa-mi fie mereu mai puternice decat cliseele.
am baut cafea. si mi-e foarte somn.

si, pana la urma, ce regula mai e si asta, ca daca-i noapte trebuie sa dorm? n-am tinut cont de ea niciodata.
Publicat de zuzeta la 03:22

iubire

2009-01-13T01:25:00.006+02:00

stefan
e iubitul meu
omul langa care am ales sa traiesc
si care reuseste, cu dragoste si rabdare,
sa ma inteleaga si sa ma suporte.
pe stefan l-am trezit din somn acum o jumatate de ora
(se culcase, saracul, caci azi dupa amiaza l-a chinuit cu o dubla anestezie o doctorita de dinti)
deci l-am trezit din somn
si l-am rugat
sa se duca pana la braila, sunt doar 200 de kilometri,
sa-l duca acasa pe un prieten de-al meu
a carui mama a patit ceva, nici nu stiu exact ce, ca la telefon, la 12 jumate cand m-a sunat, nu reusea sa-mi povesteasca, intr-atat era de agitat
si pentru ca eu bausem
un porto si inca un porto,
l-am trezit din somn pe iubitul meu, care m-a rugat doar sa-i dau un algocalmin
si-a plecat. nu inainte de a-mi spune
ca, desi n-are nicio treaba cu prietenul meu,
se duce pentru mine.
mi-au dat lacrimile.

pauza

2009-01-12T17:49:00.001+02:00

nu e bine, nu, nu
ma incerca o lehamite, ma priponeste pe canapea
azi am sunat la birou si-am zis ca-s bolnava, stau in casa de patru zile
fac baie cu spuma la pranz si citesc, beau cafea cu frisca
si ma prinde rasaritul privind cerul pe ferestra din acoperis
nu mai vreau sa muncesc, nu mai vreau sa fac nimic din ce trebuie sa fac
as vrea doar sa calatoresc, sa scriu
sa citesc si sa vad filme bune
sa ma vad cu prietenii si sa stam cu orele la povesti
sa slabesc vreo 6 kile in timp ce ma indop cu ciocolata
mamaaaaa, nu ma mai suna intruna
ca nu-s deprimata
doar plictisita sunt.

filmul s-a rupt cand trebuia

2009-01-11T00:53:00.012+02:00

fusese un chef dement. mi-amintesc asta, venisera niste negri cu instrumente de percutie, cu niste ritmuri dracesti, dansasem pana la epuizare. ieseam din cand in cand afara, era inceputul lui decembrie, o boare de zapada brodase copacii, imi umpleam plamanii cu aer rece si curat ca sa las loc apoi fumului gros din incapere, iar muzica, iar alcool si iar dansam.
avea ochii de culoarea carbunelui
si uneori privirea lui ma ardea
o simteam atintita pe solduri, in ceafa, pierduta pe genunchi
ne potrivisem pasii pe ritm
dar uitam de el, prinsa in vartejul dansului
cand mi-l aminteam il cautam prin incapere, il gaseam la panda
si-mi zambea
sa nu pleci, imi soptise trecand pe langa mine, sa nu pleci fara mine
era cel mai ciudat barbat din gasca noastra
si-avea reputatie de intangibil
cica se combina numai cu dame bogate carora le sucea mintile, iar el traia pe picior mare, despre dragoste avea pareri proaste, iar pe mine ma tachina de fiecare data, ca-s prea mica, prea obraznica sau prea salbatica, dar isi facea timp sa ma duca acasa cu masina lui de fite, ori sa-mi aduca de prin calatorii cate-o amuleta sau vreun parfum cu aroma prea dulce. odata mersesem pe jos, noaptea, si ma mangaiase ca din intamplare pe par. daca am fi trait in alta viata, imi spusese, te-as fi luat de nevasta.
rasesem atunci si acum, la petrecerea la care ne adunasem cu totii, ma vana sistematic, imi tulbura distractia
ma provoca
arzandu-ma cu ochii aia negri
combinatia teribila de vin rosu, tigari de foi si muzica africana
imi luase mintile, se facuse dimineata si lumea pleca, lucrurile se miscau nefiresc, dansau de-acum mesele si podeaua avea gropi
m-a prins de mana cand imi legam fularul, am chemat un taxi, du-te inainte si asteapta-ma, ies in cateva minute
tonul era poruncitor, cald, dar poruncitor, m-am conformat, ca nauca
in masina era cald si motorul torcea a somn
mai asteptam pe cineva? soferul era plictist si mirosea a mucegai, iar eu, cu gandurie amestecate prin alte lumi, eu
am raspuns instinctiv ca nu
si i-am dat adresa mea de-acasa. pe urma, privind copacii cum danseaza in ferestre, am adormit.

o relatie speciala

2009-01-09T15:30:00.003+02:00

cum dracu de se intampla, toata lumea are sau vrea sa aiba relatii speciale cu mine. nu stiu ce inseamna asta, dar mi s-a spus atat de des in ultima vreme
ca am inceput sa fiu ingrijorata.
dragii mei, nu putem sa avem o relatie normala????

sarbatoarea zapezii

2009-01-09T00:48:00.014+02:00

toata dupa-amiaza am stat cu ochii atintiti pe fereastra. dar pe seara, cand am reusit sa plec de la birou, ninsoarea se oprise. nici macar zapada, pe care am curatat-o eroic de pe masina, n-a reusit sa-mi aduca iarna in suflet, nici sa-mi inroseasca obrajii.
in vreme ce savuram un ceai fierbinte intr-un local de prin centru, m-a sunat insa stefan. sa vin acasa, sa vin odata. pe fundal se auzea galagie, se-auzeau strigate, muzica, latrat de caini. hai acasa, sa ne dam cu sania, mi-a zis. si-a inchis.
am lasat si ceaiul, si compania.
in primul rand pentru ca eram curioasa. in al doilea rand pentru ca nu-mi aminteam de niciun deal prin curte, prin cartier sau prin imprejurimile locuintei mele.
si, in al treilea rand pentru ca lui stefan nu-i place sa se dea cu sania. ca sa nu mai spun ca prin oras zapada deja se topise....

dar la marginea urbei era iarna. la mine-n cartier era iarna. si, de o masina cu toate ferestrele deschise, din care rasuna muzica, erau legate saniile, trei, patru. pe fiecare sanie cate doi oameni, in portbagajul masinii alti doi. chiote, strigate, rasete. da-i 30, da-i 40, da-i 50, curbaaa, vine curba. invariabil, toate saniile se rastoarna, rasete. muzica. "haiiii, renii mei!" o sticla trece din mana in mana. cica-i palinca.
intru in joc, sigur ca intru. se face cu schimbul. si se dau premii pentru cine conduce cel mai bine caravana. dar si pentru cine ramane cu sania pe talpice. si premiul cel mare...e vin, vin de tara ce asteapta sa fie fiert, cu zahar si scortisoara.
ne-am jucat vreo doua ore. n-am simtit frigul, in schimb m-am umplut de iarna. cu zapada in par si uda pana la chiloti, asa cum numai in copilarie mai pateam, m-am bucurat, in sfarsit, de un anotimp pe care , in mod normal, nu-l agreez. am pierdut la echilibrul pe sanie, in schimb am castigat la condus.
si vinul fiert a fost perfect.

cand m-am intalnit cu moartea mea

2009-01-07T00:48:00.025+02:00

de pe la sfarsitul verii durerile nu-mi dadeau pace.
revenisera in acelasi loc ca anul trecut, junghiuri ascutite in spate, in omoplatul stang, raspandite difuz in cutia toracica. obositoare. in orice pozitie, la orice ora, atat de prezente ca aproape invatasem sa traim impreuna. dar gandul incepuse sa ma obsedeze.
nu dor pamanii, stiu.
dar sa fiu a naibii, toata literatura de specialitate de pe internet imi indica doar vreo doua afectiuni de gen astfel dureros. pleurezia ( a picat la o analiza mai atenta) si o tumoare. si, cu o insistenta de femeie isterica, mi-a intrat in cap ca am cancer la plamani.

pe la jumatatea lui noiembrie, chinuita de dureri si ganduri extreme (am schimbat si salteaua, degeaba am schimbat-o, am luat calmante, aiurea le-am luat) am decis. sa merg, nu la doctor sa ma asculte, nu la radiografie sa ma sperii de vreo pata, ci direct la rmn. in tub, in tub, cosmarul vietii mele de claustrofoba.
am avut nevoie de toata ratiunea concentrata in varful degetelor cu care am strans targa de plastic vreme de vreo 20 de minute. am stat cu ochii inchisi chemand pe retina amintiri dragi sufletului meu. de vreo trei ori mi-a venit sa urlu, de vreo 10 ori am vrut sa ma tarasc si sa ies de-acolo. nevoia de a sti a fost insa mai puternica. am ramas, incercand sa-mi controlez respiratia si bataile inimii, am ramas nemiscata.
cand m-au scos de-acolo, nu-mi doream decat sa respir. si sa vad cerul. m-am tarat, sprijinita de o asistenta, pana la vestiar, sa-mi scot rochia aia ingrozitoare cu miros de spital. si-n vreme ce imi incheiam nasturii de la blugi, AM AUZIT.
nu-i bine, spunea o voce. ce-i acolo? - a intrebat altcineva.
e-o TUMOARE pe lobul pulmonar, invaziva in cutia toracica, T3, T4...

intr-o clipa timpul s-a oprit. mi-am auzit inima, clar, tuf, tuf, tuf, tuf. pe urma au inceput sa-mi tiuie urechile. stiam eu, stiam eu. am simtit cum ma albesc la fata, cum imi pleaca tot sangele din cap. am ametit. m-am sprijinit de perete, in camera cat o debara, am cautat cu mana zidul rece, nu m-am mai incheiat la blugi si-am iesit, pasind nesigur printr-un culoar de oameni ce ma priveau compatimitor, de parca tosi stiau, toti stiau
ca o sa mor.
la capat am zarit chipul ingrijorat al iubitului meu, brusc mi-a fost mila de el, asa de mila de el stiind ca are se sperie, ca are sa sufere, m-am gandit la fiica-mea, doamne, e prea mica inca, au inceput sa-mi curga lacrimile, m-am infuriat apoi, nu-i drept, am spus, nu-i corect. pe urma m-am asezat in fund pe scari, nu mai vedeam nimic in jur, imi era greata, imi era frica, groaza imi era...
m-am intalnit cu moartea mea si m-am speriat cumplit. am vrut sa fug, sa fug, am refuzat sa vorbesc, n-am ascultat ce-mi spuneau toti oamenii aia adunati in jurul meu, stai sa vezi rezultatele, mama, sa vezi ce spune doctorul, de unde stii, ai auzit tu, pai poate n-ai auzit bine, calmeaza-te, esti fata tanara, spune-mi exact cum ai auzit, ti-a spus tie personal, n-avea cum, poate nu e, poate nu e...
zaceam pe scarile spitalului asteptand rezultatele, zaceam prabusita in propria moarte, nu intelegeam ce vor toti, ce-mi spun. nu intelegeam nimic, doar sentimentul apasator de sfarsit ma invaluia ametitor. dar de undeva, din adancul mintii mele, s-a iscat un gand. nu, n-am sa mor asa usor. am sa lupt. am sa incerc, am sa pot...dar frica ma paraliza. ma tintuia in disperare.

nu stiu cand a venit asistenta si mi-a dat coala neagra cu desenul ciudat al corpului meu, mi-am vazut oasele, coastele, plamanii,nu intelegeam nimic, ma uitam la plansa aia ca la o condamnare la moarte, o uram, as fi vrut sa o fi rupt, as fi vrut sa nu fi venit niciodata, sa nu fi trait niciodata. cu mainile inclestate pe poza bolii mele mortale, m-am asezat pe scaun, in cabinetul doctorului, l-am privit curajoasa in ochi, curajul nebunului, l-am stapuns cu privirea, i-am dat radiografia, l-am privit incercand sa deslusesc pe chipul lui verdictul, o secunda, un minut, ma sufocam.
spune-mi. spune-mi, mor?
da, a oftat medicul. toti murim. si-a zambit.
in mijlocul dramei mele, a zambit. mi-a venit sa-i sparg capul. imi tremurau mainile, imi clantaneau dintii.
spune-mi. spune-mi.
nu-i mare lucru de spus. s-a oprit. parca isi batea joc de mine. ai o herniuta de disc in zona lombara....

revansa primei dimineti

2009-01-02T18:35:00.008+02:00

fascinanta roata a vietii mi s-a revelat din primele ore ale noului an, in mijlocului unei dureri crunte de cap, de la excesul de whisky. mi s-a revelat cu o respiratie de barbat in ceafa, cu o mana fierbinte pierduta in mangaieri pe spate, cu soapte tandre in zori de zi, in prima zi a noului an, in patul meu.

sunt momente in care nu stiu sa reactionez. sau nu vreau sa reactionez. stiu cum sa-mi conduc viata, cu mana de fier mi-o conduc, dar imi pierd ratiunea in fata unor manifestari de tandrete, oricat de bizare ar fie ele, oricat de nepotrivite. tandretea, o fereastra intredeschisa a unui suflet. inteleg ca nu-i moral, ca nu se face, ca eu insami nu vreau sa fac asta, ca in cealalta camera doarme linistit iubitul meu, ca in alta camera doarme fata mea, pe care de peste 12 ani incerc s- o invat despre lucruri drepte si strambe, despre alegeri si asumari, ca in alte camere respira dormind alti prieteni dragi si ca barbatul care-si ascunde capul in parul meu mi-e camarad. si ca el, omul care ma mangaie in prima dimineata a noului an si-mi sopteste vorbe dulci, mi-a fost, in urma cu vreo cinci ierni, cel mai aprig inchizitor. dintre toti prietenii mei, a fost cel mai vehement in a ma pune la zid. de ce? oh, ma pufneste rasul. pentru ca nu eram morala. pentru ca nu respectam asa numitele valori sociale. pentru ca vorbeam cu prea mare usurinta despre experiente sexuale, despre cautari, despre alegeri, dar mai ales pentru ca avusesem indrazneala sa povestesc, la un chef, despre o tentativa (a mea si-a iubitului meu, iubitul meu de-atunci si de-acum) de a face amor cu alt cuplu.
Doamne, ce inversunare! ce discutii, ce dispute. cu judecati si interdictii date fostei neveste, si ea amica de-a mea. ce epitete, ce metafore…toate purtate pe la spatele meu, fragilul meu spate blindat cu armuri de sinceritate. eram..cum eram pe-atunci? un personaj periculos, o femeie frivola, lipsita de morala si de bun simt, o curva dezlantuita, pe care-i bine s-o tii departe de nevasta cea cuminte. ca nu carecumva sa-i dau idei, ca nu carecumva sa stric un echilibru cladit pe false iluzii de respect. cata ipocrizie!
pastele ma-sii de viata. nevasta cea cuminte s-a combinat cu soferul de la firma si prietena cea veche, asa imorala, s-a dovedit balsam de inima franta. si deodata inteleapta. si sinceritatea, ooo, o virtute. si cautarile, calitati ale evolutiei umane. si casa mea i-a devenit a doua casa, si familia mea a doua familie, si eu, ilegala, drag camarad al noptilor de singuratate. si-n prima zi a noului an, in patul meu, in casa mea, i-as fi putut deveni femeie. in oboseala placuta de dimineata, cu cerul gri revarsat pe fereastra, cu muzica in surdina si ecourile unei nopti nebune in minte, niciuna dintre teoriile lui nu mai era valabila. acum, o data aflat de partea cealalta a vietii, nimic nu mai avea importanta. doar soldul meu sprijinit de piciorul lui gol, doar respiratia accelerata si pulsul crescut. doar tentatie, cautare. o dorinta profund lipsita de moralitate.
oricat de ciudat ar parea, in prima dimineata a noului an, n-am putut sa ma smulg mangaierilor tandre. le-am primit cu ochii inchisi, cu pumnii stransi. si pe langa senzatia de placere fizica pe care, recunosc, am avut-o, m-a incercat si un alt sentiment. de satisfactie. o revansa tarzie pe care trupul meu si-a luat-o, in numele sulfetului. si-am adormit zambind.

ruleta vietii

2008-12-30T21:44:00.004+02:00

te-ai schimbat, mi-a zis razvan, trecandu-si balnd palma peste obrazul meu. te-ai schimbat mult.
ceva din tonul lui ma ingrijoreaza. sigur ca m-am schimbat. si mai mult ca sigur ca prietenul meu razvan vede limpede asta, ca ne stim de 20 de ani.
de 20 de ani!!!!
...si, intr-un amestec fascinant de nostalgie cu zambete, simt cum inima mi se umple de bucurie.
drumul nu mi-a fost usor si, mai mult decat viata, eu mi-am pus piedici. eu, care intotdeauna am cautat ceva, altceva. eu, care mi-am impins la extrem limitele, care m-am catarat pe stanci fara coarda de siguranta, care am sarit in apa de pe trambulinele cele mai inalte, care am plecat in lume cu banii de paine, eu care i-am inselat pe unii si i-am convins pe altii sa insele, eu care n-am stiut cand si cum sa ma opresc, care-am gustat bucuria si tristetea ce-au fost mereu totale,
trairea magica am cautat-o, acea clipa unica in care iti pierzi mintile,
am dansat pe sarma, am iubit si am urat
am cochetat cu nebunia, am pierdut, am castigat, am riscat
jucand inconstient la ruleta vietii
si intr-o buna zi, intr-o buna zi
m-am oprit.

sigur ca m-am schimbat, r. si tu te-ai schimbat.
ne mai bem mintile si-acum. si ne dam cu motorul prin rape noroioase. si cand ne certam ies scantei. si suntem in stare sa dansam toata noaptea, dupa o sticla de tequilla. si acum, acum, sa plecam catre o provocare cu miros de mare
dar razvan,
si tu, si eu
am castigat mai mult decat am pierdut. am avut noroc, prietene.

si daca cineva m-ar intreba
daca am curaj
sa joc acum tot ce-am castigat
cred c-as raspunde

pas.

pauza

2008-12-28T22:51:00.006+02:00

casc de-mi trosnesc falcile
mi-e somn de mor
si n-am chef sa dorm, ma joc cu mintea
ma gandesc cum ar fi ca pentru cateva zile, trei zile, patru, cinci
nimeni sa nu mai faca nimic, pur si simplu
toata lumea sa doarma, sa stea cu ochii pe pereti, sa stea.
sa incremeneasca tramvaiele pe linii si troleele suspendate de firele lor,
televizorul sa emita heterodina (parca-asa era denumirea stiintifica a piuelii)
sa nu sune telefoane si curentul electric sa se opreasca, si gazele, si apa.(daca se opreste curentul, s-a terminat si cu heterodina, ma rog)
dar ar fi liniste,
sa fie liniste
coloane de masini nemiscate, obloane grele la vitrine
ce-as face eu? ce-am face noi?
cu o rezerva zdravana de lumanari, motorina pentru generator, baxuri de apa minerala si cateva sticle cu vin primite de craciun, o juma de kil de tequilla si frigiderul aproape plin
as sta, poate, linistita
as citi, as asculta linistea, as merge pe jos..
cafea? cum as bea cafea? nu-mi place nessul, nu-l suport. si m-ar fi frig, sigur mi-ar fi frig fara centrala, nu? si telefonul? sa nu pot suna? sa nu ma sune nimeni? nu, asta nu-i bine. daca mi-e rau? daca ma imbolnavesc? nu pot sa merg cu masina? sa cumpar o ciocolata? tigarile, mi se termina tigarile...
si cainii? ce-au sa manance cainii? si la protv era un film pe care-as fi vrut sa-l vad. si oamenii care n-au mancare? si care n-au lumanari, si nici lemne sa faca foc? ce-ar face ei?
s-a dus dracului filozofia. in orice caz, ar fi de preferat ca nimeni sa nu faca nimic in alt anotimp, cel mai bine vara. si nu trei , patru, cinci zile. cred ca una ar fi de-ajuns. si n-ar fi rau sa fim si noi anuntati, sa apucam sa luam una, alta.
deocamdata am gasit solutia. ma culc. nu fac nimic, doar visez. e si asta o varianta. mult mai comoda, zic eu.

zile lungi de sarbatoare

2008-12-26T12:59:00.006+02:00

imi plac sarbatorile, jur
dar ma epuizeaza.

nebunia incepe din ajun.
suna tudor, ajung in vreo ora ce sa aduc, vin alb, vin rosu, suna petre, vin sa va colind, suna ioana, pe la 8 e bine, sun-o pe tania, pune cadourile alea in pungi, aaa, domnu razvan, la multi ani, da, pe 26 te asteptam, baga cainii, scoate cainii, alo, da, da mama, heiii, e doctorul, craciun fericit si tie omule, mesaj, ah, tre sa raspund, e vlad din valea doftanei, schimba muzica, scimba muzica, am adus peste, facem gratar, vine mosuuu, vine mosuuuu, bianca n-ai voie pe scari, pune-ti caciula, mami, daca stai afara, unde-i cd-ul cu sinatra, nu-l mai am, lasa-ma cu muzica frantuzeasca in ajun de craciun romanesc, pune farfurii, pune pahare, ce bei, vrei salata, hai sa-ti pun o lingura de-asta, e excelenta, da-mi o bere neagra, cand s-a facut trei, fa patul sus, cara asternutul, unde-s pernele, ne uitam si noi la un film, culca-te ca e cinci jumate, vise amestecate, aoleuuu, e 11, du-te si ia-o pe mama, fata de masa cu brazi, unde-s servetelele de craciun, ca stiu ca le-am pus bine, la multi ani, la multi ani, suna telefonul, sunteti acasa, da, acum ne asezam la masa, erika, lasa calculatorul mama, salata asta, am luat reteta din practic in bucatarie, e cu pui si cu praz, hai, sa-ti pun si cateva sarmale, unde-i smantana, acum friptura, uite ai hrean, vin alb, vin rosu,la multi ani, la multi ani, ce frumos ai impodobit bradul, iti place parfumul, iti place esarfa, iti plac papucii, te-am nimerit la culoare, ce bine iti sta parul, aduc dulciurile, cozonac cu mac, mmmm, prajitura cu lamaie e minunata, nu mai pot sa respir, mi-am desfacut doi nasturi de la pantaloni, mama, de ce te-ai vopsit, parca esti tiganca, stefan, du-o pe mama acasa, du-o si pe maica-ta, spala vase, spala vase, sa vii repede inapoi ca la opt tre sa fim in titan, eeiii, la multi ani, asta-i pentru tine, asta-i pentru mine, nu vreau piftie, multumesc, nu ma mai pot misca, hai, taie un pic de lebar, vin rosu da-mi, iti sta bine cu parul rosu, mama mi-a zis ca parca sunt tiganca, multumim ca ati venit, ne vedem sambata, daaa, de sfantul stefan v-asteptam la noi,cat s-a facut ceasul, iar e trei, cum trece timpul, trezeste-te ca-i 12, la cat vine razvan, a zis ca dupa doua si vezi ca vine si dan cu fiica-sa, la dracu, nu i-am luat cadou, fac salata de varza sau salata de salata, desfa-mi o bere, iubitule, o beau la cafea, imi trag sufletul
mai am vreo ora la dispozitie
dupa care intru iar in vrie, vine si reli azi, sper ca n-ai uitat, mami, pot s-o chem pe larisa pe la mine, alo, daaa, ne vedem maine, v-asteptam, v-asteptam, la multi ani si voua
de-acum va las prieteni
trebuie sa bag berea la rece si sarmalele la cuptor, e-a doua zi de craciun doar. si maine e ziua iubitului meu.
daca-s obosita intrebi? da, dar sunt fericita.
alo, daaa, la muti ani, dragilor!!!! stefaaaan, baga cainii ca ajunge dan, a sunat, e la colt....

poveste de craciun

2008-12-24T15:50:00.010+02:00

tatalui meu

de astazi cred in minuni. dragostea face minuni. dragostea, cea care supravietuieste mortii.

e al doilea craciun de cand tata nu mai e langa noi. tata, cel mai drag parinte, cel mai bun camarad. tatal meu, cu barba si ochi blanzi, sprijin la necaz, sfatuitor de taina, tovaras de glume si nopti albe, complice la prostii, partener de tigara si cafea, ritual tainic al inimilor noastre. a plecat lasandu-mi in suflet, pentru totdeauna, un loc gol.

cimitirul e pustiu in ajun de craciun. palpaie pe ici colo candele, mangaiate de vant bland, iar norii deseneaza pe cer jocuri de lumina. fiica-mea merge in urma si bombane, asemenea iarna fara zapada, macar daca ar ninge putin, macar putin. taraste cu greu dupa ea creanga mare de brad si lasa printre morminte miros de rasina.
imi stapanesc cu greu lacrimile. nu vreau sa plang. are sa inceapa si ea si n-o mai pot opri. l-a iubit mult pe tata, mosul craciun al copilariei ei.

lumanarea raspandeste aroma de vanilie. lui ii placea. miros de brad in casa, iz de vanilie, dar mai ales, mai ales, aroma sarmalelor din cuptor. tata iubea craciunul.
de-acum suntem pline de noroi pe ghete, pe maini. intr-un fel ciudat, simt cum ma cuprinte o liniste adanca, un sentiment cu iluzie de fericire. fumez sprijinita de crucea rece de piatra in vreme ce o alta tigara arde mocnit pe pamanul afanat si-mi pare ca sunt usoara, ca toate necazurile ori probleme lumii imi sunt ridicate, de o mana nevazuta, de pe umeri. erika tropaie in loc. a inghetat.
mergem, ii zic, acum mergem.
in clipa in care trec breteaua gentii peste umar
se intampla.

incepe sa ninga. incepe sa ninga deodata, cu fulgi mari, mari si desi. ninge ca intr-o poveste. si eu, si ea ne privim fara cuvinte. pe obrajii mei, pe obrajii ei curg lacrimi.
ninge, ninge incredibil si din celalat colt de cer soarele arunca raze piezise peste morminte. pe aleea lunga dintre cruci suntem numai noi. si fulgii de zapada ne insotesc pasii pana la iesire. e ireal, e inaltator. e o minune, sopteste erika. bunicul mi-a facut cadou de craciun o ninsoare. stia ca-mi doresc. o constatare. o rosteste natural, convinsa de adevarul spuselor ei. un cadou pe care-l primeste cu drag, de dincolo de moarte.

in clipa in care am parasit cimitirul, ninsoarea s-a oprit, lasand pe cer locul soarelui, un soare clar si aramiu, soare de vara. in ajunul craciunului, am simtit mangaierea tatalui meu. in ajun de craciun, a nins pentru erika.
mos craciun exista. mos craciun exista si zambeste bland, ca tata.

asteptand craciunul

2008-12-23T23:32:00.007+02:00

by erika

copilarie cu ciorapi trei-sferturi

2008-12-22T23:38:00.007+02:00

o poni, poni, poni

stau la coada intr-o coloana de masini si, din colbul copilariei, cantecelul mi se insinueaza in minte. strabate in viteza anii. un joc cu batai de palme, ritmice si complicate.

academa mustafa
musta fa-fa-fa
come ga-ga-ga

dintr-un sertar prafuit al mintii, cuvintele caraghioase navalesc cu o acuratete incredibila.

undi epe, epe, epe
come tepe tepe tepe
undi ooooo
come goooo.

am 10 ani si ciorapii trei-sferuri imi atarna caraghios in jurul gleznelor. port parul prins in coada-de-cal pe care mi-o starnge mama cu un elastic. mereu protestez, caci elasticul imi agata dureros fire rebele de par. am genunchii permanent juliti de la "gardiana 10", jocul ala in care ne alergam ca dementii, si de la elastic, la care am luat campionatul la bloc. strang animale parasite, negociez la sange cu tata sa ma lase sa le tin macar o noapte, pe altele le ingrijesc in cutii de carton ascunse prin tufisuri. am doua prietene si o sleahta de pustani, care ma fluiera insistent sa ies la joaca. la scoala mi-au scazut nota la purtare ca am aruncat o punga cu apa in capul unor colegi din careu si ca l-am intepat cu un varf de compas pe baiatul din fata, in timpul orei de mate. pe deasupra i-a mancat pachetul de cateva ori blandului coleg marian,iar uniforma-mi sta mereu stramb. asa ca n-am putut sa iau premiul intai chiar daca aveam cea mai mare medie din clasa, spre disperarea mamei, sub zambetul complice al tatalui si invidia fatisa a tovarasilor de joaca pentru ca n-am luat bataie acasa. nu ma omor dupa jocurile astea cu batut din palme, dar sunt la moda si am invatat toate cantecele. zeci de cantece.

pe altele nu reusesc sa mi le amintesc. pe asta,insa, l-am fredonat azi toata ziua.

o poni, poni, poni
academa mustafa
musta-fa-fa-fa
come ga-ga-ga
undi epe epe epe
come tepe tepe tepe
undi oooo
come gooo...

scrisoare catre ea, vaca dracului

2008-12-20T02:14:00.006+02:00

daca in drumurile tale
banale si triste
intre birou si casa
te opresti pe-aici, asculta-ma bine.

esti o vita. un gen de persoana pe care il detest. cu coltii ascutiti ascunsi sub mierea lipicioasa manjita pe buze, cu interese meschine si viata ieftina.
m-ai pacalit, da, mai bine de un an m-ai dus de nas. si stii de ce? pentru ca eu sunt o proasta.
eu te-am crezut, te-am bagat in seama. te-am crezut, da, si te-am ajutat.
si aveai nevoie de ajutor, asa-i? te-apropai de 30 de ani si nu erai in randul lumii, la casa ta, radeau colegele de tine si maica-ta facea presiuni, o, il iubesc atat de mult
ni ni ni, ni ni ni
na na na, na na na
una-doua telefon, trei-patru vizita, cinci-sase azi iesim in oras
bem, mancam, dansam, hai la mare, hai la munte, imi cade capul de oboseala, dar voiam sa te vad, atat de mult voiam sa te vad, o, da, venim la voi, dormim la voi, mancam la voi, ti-am luat un medalion, e genul tau, eu mi-am luat fusta ca a ta, o, tu esti extraordinara, cum sa fac, ce sa fac, esti prietena mea
in traducere libera
esti cea mai buna prietena a barbatului pe care vreau sa-l conving sa ma ia de nevasta
si-atunci fac frumos
ca stiu ca el te asculta, ca tine cont de ce spui, da, ai influenta asupra lui

pastele ma-tii de nesimtita
te-ai prefacut ca te imprietenesti cu mine, ai vrut sa-ti fiu aliat,
ti-ai concentrat minciunile si interesul atata vreme, ipocrita si rea, femeia dracului,
cum de n-am observat?

ni, ni, ni
na, na, na
da, ma, e fata buna
si te iubeste mult
daca tu esti convins, ia-o

te-ai maritat, te-ai scos
si-acum barbatul tau se-ascunde ca sa vorbeasca la telefon cu mine, fuge de la serviciu ca sa putem bea o cafea si sa schimbam doua vorbe despre vreme,
nici unul dintre noi nu-ti pronunta numele
si uite cum in toiul noptii eu iti scriu pe blog scrisoare, vaca dracului
ca sa-ti spun ca, in ciuda faptului ca l-ai prostit,
prietenul meu e un barbat inteligent. sau cel putin asa sper.

out of time

2008-12-18T16:18:00.004+02:00

zi libera
m-am trezit pe la doua, nesigura, nu stiam daca-i dimineata sau pe inserat
am avut chef sa ascult dean martin si-am revazut catava secvente din casablanca
am mancat mai intai pilaf cu ciuperci si-apoi mi-am facut cafea
mi-am analizat in oglinda firele albe de par
incercand sa aman momentul in care sa testez rosul-aprins de la palette
acum zece ani aveam 26
si ma simt mult mai tanara decat atunci
mi-e lene sa ma imbrac si sa ies din casa, stiu ca la 5 trebuia sa ne intalnim, vin data viitoare, promit
stau pe canapea, e cald si miroase a portocale, privesc pe fereastra norii,
cainii dorm cu burtile-n sus

mai e o saptamana pana la craciun, prieteni
si azi am chef sa impodobesc bradul.

claudiu

2008-12-16T23:25:00.016+02:00

am iubit, de-a lungul (si de-a latul) vietii mele, destui barbati. dar nici unul nu mi-a ramas atat de adanc scris in inima. si atat de clar intiparit in minte.
dupa atata vreme, c-au trecut ani de-atunci, inca respir adanc cand gandu-mi il cauta printre amintiri. si intotdeauna il asociez cu mirosul de frunze al toamnei. si cu cel al iernii, in paris. dar tocmai despre asta am a povesti.

azi am vazut un tip pe strada, un barbat a carui silueta mi-a amintit de claudiu. cum dracu de n-am nicio poza cu el? si cum de-l pot recompune atat de bine? vorba cu vorba, gest cu gest, de parca ar fi fost ieri.
am intepenit cand l-am vazut prima oara, era o seara de toamna, pe o terasa din bucuresti. mirosea afara a frunze uscate, era racoare si statea sa ploua. eram o gramada, stransi unii in altii la o masa. stiu ca radeam in hohote si mai stiu cum am tresarit si mi-a inghetat rasul cand l-am privit. mi-a cazut capul. mi-a cazut si s-a facut bucati.

avea 23 de ani pe-atunci. de loc dintr-un oras din ardeal, statea de aproape un an la paris, statea ilegal si muncea "la negru". era barman intr-un local italienesc. dar asta aveam sa aflu cateva ore mai tarziu, fumand amandoi dintr-o tigara, ascunsi pe balconul de la apartamentul prietenei mele, la o petrecere ad-hoc pe care a suportat-o in acea seara, biata fata, obligata de mine.

claudiu, claudiu. l-am zarit in secunda in care a aparut in campul meu vizual. mi-a furat privirile. inima a prins a-mi bate mai repede. cand am inteles ca are sa stea la masa cu noi, caci era in vizita la bucuresti taman la un amic de-al meu, am innebunit, am innebunit. m-am topit.
n-am sa uit, n-am sa uit niciodata. usor timid, usor infrigurat, purta o geaca de blugi albastra. avea parul negru, discret grizonat in ciuda varstei si tuns scurt, tenul inchis, ten de marocan si contrastul senzational cu ochii, ochi verzi-galbui, ochi incredibili, ochi atenti. ochi de pisica. fata prelunga, pometii ferm conturati, nasul drept, zambet fantastic, zambet care lumineaza fata. maini superbe, voce calma si joasa cu accentul molcom al ardelenilor, cantat cu senzualitate de francez. imi amintesc ca m-a fascinat. era asezat in fata mea, la mica distanta si nu ma puteam impiedica sa-l privesc. nu mai vorbeam, nu mai respiram. eram pierduta, ametita, beata de el.
am smucit-o pe prietena mea si-am tarat-o dupa mine la baie. "m-am indragostit". imi ardeau ochii. "mie nu mi se pare cine stie ce", mi-a spus si am urat-o. dar aveam deja un plan. "vreau sa dam o petrecere la tine". stiam ca-i sunt parintii plecati, stiam. "cand?" m-a intrebat mirata. "azi". imi zvacneau tamplele. "nici gand". am rugat-o, m-a refuzat. am implorat-o, am amenintat-o, m-a refuzat, i-am promis fusta mea de piele, senzationala mea fusta de piele neagra, am convins-o. era joi seara, joia oarba...

a acceptat pe loc invitatia, fara nicio intrebare, fara niciun comentariu. trei luni mai tarziu, in miez de noapte, in patul mare dintr-o camera stramta de pe rue saint-jacques din paris, claudiu mi-a povestit ca, in vreme ce eram la baie, i-a cerut numarul meu de telefon amicului nostru comun. ca voia sa ma mai vada. ca TREBUIA sa ma mai vada. provocare? noroc? intamplare ? chimie? sau pur si simplu dragoste, dragoste la prima vedere? nu stiu. n-am sa stiu niciodata.
stiu doar ca in seara aceea, in drum spre cheful aranjat in toaleta unui local, mergand pe jos prin toamna, claudiu si-a potrivit pasul cu al meu si mi-a oferit bratul.

dupa doua zile il insoteam in gara de nord. pleca, pleca purtand in minte sufletul meu. ne iubeam, incredibil, enorm, prosteste, absurd, ne iubeam dupa o mie de cuvinte si imbratisari furate pe la colturi de strada. chipul lui frumos, itit in dreptunghiul ferestrei de tren, ochii palizi inotand in lacrimi retinute, durerea sfasietoare din suflet pe peronul devenit pustiu, toate m-au urmarit multa vreme, umbre lungi in nopti albe, negre nopti.

in luna decembrie a anului 1991, primeam o invitatie semnata de un cetatean francez cu nume italian. aprig si sentimental, patronul lui claudiu se saturase de imensele notele de plata de la telefonul din bar. si-i facuse hatarul angajatului din romania care iubea o fata de departe...
trei saptamani. trei saptamani de iubire, in prima luna a lui 1992. clipele s-au dilatat si-au umplut lumea. nu-mi amintesc decat fericire. ochii lui claudiu in intuneric. mana mea pierduta intr-a lui. iubire, iubire. si mirosul de iarna la paris.

pe urma eu n-am vrut sa raman, pe urma el n-a vrut sa se intoarca, pe urma am plans amadoi, pe urma m-a durut, pe urma ne-am scris, pe urma am sperat, pe urma, oh, pe urma durerea s-a stins, arsa de soarele verii, pe urma...

trei ani la rand, in luna ianuarie, am primit aceeasi carte postala. nesemnata. o sepia cu o imbratisare sfasietoare pe un pod. era iarna, la fel ca atunci. in fotografie nu, nu eram noi, dar locul mi-l aminteam. si imbratisarea. de fapt mi-o amintesc si-acum.
la paris, insa, n-am mai fost niciodata.

festival 39

2008-12-15T23:14:00.004+02:00

ma duc destul de des la festival 39
tanarul de la intrare zambeste cu toti dintii, ma stie de-acum, ca-i scap mereu cate un ban de hartie elegant indoit, ca sa stau linistita ca de pe o masa teoretic ocupata dispare brusc cartonul ala cu rezervat, nu incurajez spaga, dar n-am incotro, ajung acolo la o ora de varf, la opt seara toata lumea vrea sa se ascunda in localul ala cu ferestre catre piata unirii, cu lumina difuza si zdranganit de pian
imi place cum miroase, a cafea, a fresh de portocale si a mancare condimentata
imi place clinchetul paharelor si ador conversatiile de la mese, purtate cu voce scazuta, rasetele
uneori, seara
cu un pahar de vin in fata, in compania unor prieteni dragi
nu mai am nevoie sa spun nimic
imi pare ca vorbele devin inutile, vreau doar sa stau asa, cu privirea catre luminile din piata, sa fumez, sa respir sentimentul ala de bucurie discreta, calda, calma. festival 39 e unul dintre putinele localuri din bucuresti care reuseste sa ma rupa de context. nu mai conteaza ora, ziua, luna. nici anul. e o capsula a timpului, de unde am iesit intotdeauna zambind, indiferent de cat am baut.

...invie din propria-i cenusa

2008-12-15T00:06:00.003+02:00

la dracu, doar sunt femeie.
cand vreodata o femeie a spus "oh,,,n-am sa mai fac asta, sau ailalta" si s-a si tinut de cuvant???
mi-am schimbat
laptopul
serviciul si-s pe cale sa-mi schimb si
culoarea parului
naravul ba.
mi-era dor de voi, de mine mi-era dor
acum cainele titina a navalit peste mine pe canapea(ua de piele bruna, pe care am dat sute de euro in vremea in care eram suficient de credula incat sa-mi imaginez ca n-am sa primesc cainii in casa si-am sa-i las sa doarma, precum cainii, in cotetele lor din curte)
am baut patru beri tuborg christmans brew in sticla blue si m-am enervat cand un amic mi-a explicat motivele pentru care vrea sa se-nsoare la anu'
erika a luat 9 la teza la romana si tot 9 la mate
mare performanta
pentru care a cerut de la mos craciun un telefon nokia saptemii si ceva
am o noua pasiune, pentru pene siciliene
un tip de la serviciul asta nou tot incearca sa m-agate
si pe altul il stiu dintr-un pat stramt, dintr-o garsoniera inchiriata
dar ne zambim politicos, complice si insinuant
stefan m-a enervat zilele astea mai rau decat de obicei, ne-am certat sistematic, seara incepand cu ora 10, e iarna sau ce dracu e asta, nici macar nu ninge
acum mi-e somn, mi-e somn
dar zuzeta
doar ce s-a trezit. bine v-am regasit, prieteni.

cand un blog moare

2008-11-18T00:37:00.004+02:00

azi, la ceas de seara
ma extrag discret din lumea asta
virtuala.
infig in inima blogului un cutit lung, cu lama ascutita,
il omor.

zuzeta a fost o poveste frumoasa, o parte din sufletul meu aruncat pe ici pe colo, ganduri de-amor, drame si regasiri, doruri si plictiseli
asa cum am zis am si facut, m-am intalnit din cand in cand cu mine,
dar sufletul meu locuieste totusi in alta parte
tastele astea nu simt
de fapt
nici durere, nici incordare,
pe monitor lacrimile nu se vad, iar rasul nu se-aude.

dar eu exist si-s de gasit. zuzeta4you@yahoo.com

erika's photos

2008-11-13T16:43:00.016+02:00

despre ce scrii pe blogul ala al tau? s-a interesat fiica-mea
...despre viata.
pui si fotografii?
uneori
bine, o sa-ti pregatesc cateva...

coniac arad

2008-11-13T01:21:00.005+02:00

imi aduc aminte de seara aceea
era noiembrie, ploua mocaneste, ploua urat si trist
mergeam pe strada plangand
cu rimelul intins pe obraji
fara sa-mi pese de mine, de lume
calcam haotic prin balti noroioase si parul ud mi se lipea de fata, eram murata pan la piele, plangeam, plangeam

sa fi avut vreo 16 ani
si sufeream amarnic,
considerand ca mi se furase identitatea, ca nu intelegeam lumea, ca lumea nu ma intelegea, ca viata avea sa se termine intr-o buna zi,
plangeam ca ploua si sufeream ca dupa noapte vine zi
depresie de toamna
profunda si nemotivata.

oh, viata parea ca mi se scurge lent cand am descuiat usa casei
ma durea sufletul in adancul lui
si-mi simteam trupul gol, carcasa peste nimic
in fund, pe covor, cu spatele sprijinit de un fotoliu verde
pe intuneric si in zgomot de ploaie pe pervazul de tabla
singura in casa ma simteam singura pe lume
si m-am imbatat ingrozitor
tragand boschetareste, dusca dupa dusca, dintr-o sticla de coniac arad.

cand totul a inceput sa se clatine in jurul meu, tavanul sa joace-n ritm de vals, iar stomacul sa mi se zbata-n gat
am inceput sa rad isteric, am scris rapid o poezie despre ploaie
cu litere nesigure de tipar
am deschis toate ferestrele si am aprins luminile
am dat cateva telefoane ca sa anunt ca mor
de moarte buna, caci mi-a venit sorocul
am plans apoi, la inmormantarea mea
pe urma nu mai stiu nimic
nimic.

stiu doar ca ani de zile, ani de zile de atunci
n-am suportat mirosul de coniac.

frica de toamna

2008-11-07T02:30:00.005+02:00

se-agata de ferestre, grea, apasatoare
cu ceata si vant starnit din frunze moarte
beau pinot noir din paharul inalt cu picior, imi ard obrajii
si imi furisez privirea catre toamna intunecata
cand clapele pianului imi picura in inima nostalgii de vara pierduta
mi-e cald si-mi simt sufletul inghetat
umbre lungi de vise
cu gust demidulce
ma inconjoara din unghere intunecate, in lumina calda a lumanarilor,
felinare tandre
ce-arunca umbre pierdute pe chipuri
afara o lume se prabuseste, copacii se strang unul in altul sa-si tina de cald
cerul a coborat pe pamant si suiera a vijelie,
s-a oprit timpul , a incremenit intr-o clipa cenusie
e noiembrie de-acum
si vant pustiu imi bate prin suflet

tine-ma de mana, iubitule
mi-e frica de vant
de ploi si de frig
mi-e frica de toamna. si mai adu-un pahar
cu vin rosu
in el stau ascunse
un apus de soare la mare
si stralucirea verii
dulceata diminetilor calde
si ameteala zilelor fierbinti.
mi-e frica
si vreau sa ma-mbat cu vara, iubitule
in seara asta plina
de toamna grea.

viata ca o cursa

2008-11-06T16:24:00.006+02:00

nu am rabdare. nu am chef sa astept mersul firesc al lucrurilor, succesiunea domoala a zilelor, calmul serilor de toamna. nu pot sa traiesc altfel decat agitat. in asteptare, in dorinta, in speranta. incalcesc lucrurile si-apoi sa ma chinui sa le descurc, imi fixez misiuni imposibile, amestec intre ele personajele din viata mea, iar propria viata mi-o amestec prin destinele altora.
sunt nelinistita si cand sunt linistita, vreau ceva si-apoi nu-mi mai trebuie, ma adun si ma risipesc
mi-e teama de norii negri, dar ma fascineaza
jocul furtunii
ma enerveaza toamna, iubesc blandetea ei, ma dor frunzele ce cad, dar respir cu frenezie aroma lor pe strazile pustii. un gand furisat pe-ascuns in mintea mea imi provoaca nostalgii in masura in care imi trezeste si dorinte, adorm visand si ma trezesc la realitate, sunt vesela si trista azi, nu pot sa stau, nu vreau sa ma opresc,
alerg, alerg prin viata
sunt iremediabil prinsa-n cursa ei.

pur si simplu

2008-11-05T00:20:00.003+02:00

la ora asta din ziua de maine
ma uit cu bucurie catre ieri
am avut o zi grea, sunt epuizata
dar sunt fericita.

prietenul meu, narcis

2008-11-03T16:36:00.006+02:00

merg cu narcis la terasa, sa ne lalaim, sa pierdem vremea si sa radem. ne rasturnam in scaune, ne aprindem tigarile si comandam. pe urma vorbim. narcis imi spune ce simpatica sunt eu, eu ii spun lui ce tip extraordinar este el, ce isteata sunt eu, da, da , si el are un bun simt iesit din comun si tot asa pret de cateva ore, ne intelegem de minune.
eu cred ce-mi spune narcis, narcis crede ce-i spun eu, si eu cred ca e adevarat ce spune narcis despre mine, si narcis crede ca-i corect ce spun eu despre el. si vorbim asa, si radem, narcis bea bere, eu in general ceai ca-s cu masina, sau fresh, sau frappe, eu am dreptate, narcis are dreptate, noi avem dreptate amandoi. si radem, si radem si tot asa mai trece-un anotimp, ne mutam de pe teresa inauntru, e cald si bine, eu ii spun lui narcis ce tip extraordinar e el, el imi spune mie ce minunata sunt,
e armonie, deplina armonie!!!

deci, prietene narcis, diseara iesim pe undeva?!

ziua buna...

2008-10-30T00:17:00.007+02:00

tinand cont de faptul ca spre dimineata am visat cum lovesc cu masina un pieton imbracat in haina de ploaie maro, ca el se rostogoleste artistic prin aer si-mi aterizeaza pe parbriz, ca eu franez si masina nu se opreste, iar in fata mea se casca, asa, in mijlocul soselei, un lac verde-matasea broastei
ca m-am trezit cu respiratia taiata si-am baut apa minerala trezita, c-am uitat aseara sa strang dopul
pe urma, pe intuneric, am bajbait dupa tigari
si inca marcata de accidentul din vis
am aprins filtrul
(pff, ce gust, ce miros)
ca la urmatoarea tigara (tot pe intuneric) mi-am parlit o suvita de par,
ca m-am lovit ingrozitor la genunchi cand m-am intors in pat
si ca apoi, fix la ora 9 dis-de-dimineata
m-am trezit nauca in momentul in care cainii mari au navalit peste mine in pat
m-au calcat pe cap cu labele
intr-un acces de dragoste matinala, m-au tras de par cu dintii
m-au zgariat pe fata
am sarit ca arsa
ca n-am stiut ce se intampla (alaturi de mine stefan dormea lemn, ca si cum dezastrul din patul conjugal ar fi fost doar un nou vis de-al meu)
dar nu, era real, al dracului de real
cainii erau veseli, dadeau aprig din cozi, incantati de asemenea isprava

tinand cont, deci, de toate aceste intamplari petrecute intr-o singura dimineata, plus cafeaua varsata in poala cand eram gata de plecare si telefonul scapat in chiuveta de la bucatarie, fix intr-un castron
as putea sa spun
ca am avut, totusi, o zi destul de buna.

mesaj

2008-10-27T16:42:00.006+02:00

mi-am intins aripile devreme, deci zbor de mult.
n-am obosit si nu m-am plictisit

mi-au mai smuls, unii, altii
penele
au mai rupt bucati din mine, mi-au scos ochii, mi-au infipt in inima sageti
ori mi-au agatat de picior cate-un bolovan

eu insami am zburat uneori in directii gresite si am obosit in zadar
ori m-am luat prosteste dupa stoluri straine
si-am intrat in bataia vantului
care m-a izbit de pamant

dar vreau sa va spun atat, voua
vanatori de pasari in zbor

ca ma hranesc cu gloantele voastre
si cresc.

atunci

2008-10-22T17:51:00.005+03:00

atunci,
in timpul in care ziua era noapte
si fluturii imi insoteau pasii
cand prietenii radeau si pierdeam sirul berilor si-al barurilor de noapte
cand maine trecea zburand catre un nou drum
iar ziua de ieri, pierduta printr-un asternut strain, zambea discret in febra musculara a prelungitelor partide de sex in pozitii incomode
cand ne vedeam atat de des
incat ne amestecam numele si vietile
atunci
recunosteam de cu seara gustul diminetilor fericite si abuzam de cafea neagra in asteptarea noptilor lungi
monica, tampito
ca despre tine am vorbit azi
si mi-am amintit de toate nebuniile pe care le-am facut
in anii aia stralucitori
toate iubirile si disperarile, intrebarile si raspunsurile
si flaviu, dragostea mea
asfaltul fierbinte sub talpi
(oh, ti-amintesti cand am tras cu pusca de la tir in turistii din parcul de distractii de la mamaia? si cand am fugit de suedezii care sperau la o noapte fierbinte de-amor, dupa ce platisera sampania? tii minte cum radeam?
monica, ti-amintesti cand adormeam in zori, claie peste gramada, inlantuiti in patul mare din garsoniera din vitan? )
si maine era o noua zi, si maine era o noua zi...
atunci
atunci lumea era simpla
si-avea culoarea rosu-aprins
era a mea si o-mparteam cu toti
la dracu,
ce frumusete, ce nebunie era viata
atunci.